_ _

marți, 10 ianuarie 2012

Despre TALISMANE...

Dragii mei,veti avea de lecturat,pana la plictiseala,asa incat va recomand sa cititi spre seara, in cazul unei stari de somnolenta, sa inchideti repede computerul...



 TALISMANELE

Lucrurile şi fiinţele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile şi sentimentele sale, omul are facultatea de a acţiona asupra lor pentru bine... sau pentru rău, din păcate. Un mag, fie că este alb sau negru, este o fiinţă care este capabilă să dea unui obiect proprietăţi pe care nu le poseda înainte: el ia din elementele propiei sale chintesenţe pentru a le introduce în obiect şi acest obiect devine viu, capabil să acţioneze.
Un obiect există prin el însuşi, se înţelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existenţa sa este neutră, şi depinde de voi ca el să dobândească anumite calităţi. Dacă proiectaţi asupra unui obiect dragostea şi lumina voastră, el se va impregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesenţă superioară propriei sale existenţe, şi astfel va deveni un talisman care va acţiona favorabil asupra voastră înşivă şi asupra creaturilor care se află în apropierea lui.
Cuvântul talisman vine de la grecescul “telesma”. Telesma, este termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbeşte de “forţa tare a tuturor forţelor”, şi despre care spune: “Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vîntul a purtat-o în pântec şi pământul îi este dădacă”. Un talisman este deci un obiect (piatră, floare, insectă, inel, brăţară...) purtător al unei forţe cu care a fost impregnat fie de către natură, fie de către o fiinţă foarte puternică în lumea psihică. Numai cel ce ştie să fuzioneze cu “forţa tare a tuturor forţelor”, cu Fiinţa supremă, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevărat operante şi puternice.
Desigur, şi voi, de asemenea, la nivelul vostru, puteţi cu ajutorul gândului, iubirii voastre să susţineţi şi să reîmprospătaţi virtuţile unui obiect, scopul existenţei umane este de a deveni creator, aşa ca Dumnezeu. Desigur, natura există, creaturile, obiectele există, nu noi suntem aceia care putem să le creăm, dar putem să le dăm o viaţă mai puternică, mai luminoasă, mai pură. Multe obiecte pot deveni astfel talismane.
Există, desigur, şi talismane preparate negativ de magii negri, obiecte încărcate cu forţe malefice, care sunt trimise anumitor persoane pentru a le dăuna, a-i face bolnavi, pentru a le provoca accidente sau rupturi cu anturajul lor. Dar noi nu vorbim aici decât de talismane benefice.
În epoca noastră, din punctul acesta de vedere, oamenii au pierdut sensul sacrului, pentru că se găsesc talismane la piaţă, la târguri, unde vi se vând lucruri de diferite culori purtând semnele zodiacului, asigurându-vă că sunt talismane unice care pot să vă protejeze, să vă aducă succes şi să vă pună în legătură cu puterile cosmice. Ce prostie! Cel ce prepară un talisman trebuie să cunoască legile corespondenţei între obiectele fizice şi astrele, forţele, fiinţele invizibile. Magicianul prepară un obiect ştiind că graţie metalelor din care este format, semnelor şi literelor pe care le poartă, poate absorbi şi reţine forţe determinate. El pune obiectul în legătură cu entităţile invizibile pentru a deveni o sursă de influenţă bună sau rea, armonioasă sau dizarmonioasă. Dar magul alb nu prepară decât talismane capabile să producă cele mai bune influenţe.
Munca magului este în realitate identică cu a naturii. Natura umple toate fiinţele vii cu o esenţă particulară care permite hrănirea, creşterea, şi magul face la fel. Da, pentru că putem utiliza prezenţa energiilor naturale din toate lucrurile, dar trebuie să cunoaştem legile şi să nu ne servim de aceste energii pentru interesul nostru personal.
Talismanele adevărate nu pot fi preparate de oricine. Trebuie să fii pur şi dezinteresat, pentru că singură puritatea vă permite să acţionaţi eficace asupra obiectelor şi fiinţelor. Majoritatea celor care întreprind o preparare a unui talisman ignoră adesea un lucru capital: ei evocă entităţi pe care le ataşază obiectului pentru a-i da o anumită misiune, dar ceea ce nu ştiu este că mai departe aceste entităţi invizibile cer o plată. Ele vor să servească bine, dar ele vor să fie remunerate. Sunt convocate, este perfect, devin servitoare, dar vor să fie hrănite, dar există suficiente alimente pentru a le satisface?
Care este adesea situaţia celui care vrea să poarte un talisman? Imaginaţi-vă un rege violent şi ambiţios care se hotărăşte să aibă o armată mare pentru a lupta contra inamicilor şi care, pentru aceasta, închiriază serviciile mercenarilor. Aceşti mercenari nu sunt devotaţi cu adevărat regelui pe care îl servesc: sunt străini, nu au afecţiune pentru el. Numai interesul îi leagă de el. Dar ei simt că banii pe care îi primesc îi constrâng să rămână subjugaţi unei fiinţe fără virtuţi şi, din această cauză, au un resentiment împotriva regelui. Deci, atunci când regele întreprinde o expediţie împotriva unei ţări străine, mercenarii, obosiţi să se suporte lungi chinuri pentru un suveran pe care nu-l iubesc, îl abandonează, îl lasă singur, şi regele nu înţelege de ce armata sa nu îl mai protejază. Dacă regele nu ar fi avut o armată de mercenari, ci de oameni ataşaţi persoanei sale prin dragoste şi respect, ar fi fost susţinut cu o ardoare şi o fidelitate extraordinare.
De ce credeţi că vor oamenii talismane? În general, pentru a obţine succese, pentru a dobândi puteri, şi în acel moment seamănă acelui rege care întreţine o armată de mercenari. Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violenţă, obligă astfel fiinţele lumii invizibile să-i servească. În spatele acestei dorinţe de a avea un talisman sunt cel mai adesea ambiţia şi lenea. Vrem să reuşim sau să ne protejăm şi ne spunem: “Dacă voi avea un talisman pot să dorm liniştit, alţii vor veghea în locul meu”. Astfel vrem să ne realizăm dorinţele fără a face nici un efort. Încetăm să mai muncim, să studiem, să reflectăm, să medităm, să ne rugăm, bazându-ne numai pe puterea talismanului. Natural, există şi excepţii, dar în general, oamenii utilizează talismanele căutând protecţia a ceva din exterior: ei închiriază mercenari fără a dezvolta în ei virtuţi, care sunt adevăraţii lor protectori. De aceea, chiar dacă posedă un talisman puternic, acesta îşi pierde puţin câte puţin puterea.
Să luăm cazul unuia căruia i s-a preparat un talisman pentru a fi susţinut într-o întreprindere onestă, spirituală. El constată că acest talisman îi aduce inspiraţie, îi alimentează credinţa, speranţa, ardoarea. Cât timp continuă să trăiască cu aceleaşi preocupări de bunătate, puritate şi spiritualitate, el răspândeşte în jurul său o hrană subtilă care alimentează toate fiinţele invizibile care au fost atrase, chemate şi angajate pentru construcţia talismanului. Cât timp sunt hrănite, aceste fiinţe sunt satisfăcute şi continuă să servească pe proprietarul talismanului. Dar dacă acesta, uitând de proiectele sale bune, îşi orientează în mod diferit gândurile şi sentimentele, el încetează să mai alimenteze fiinţele invizibile care îl servesc, iar acestea se îndepărtează de el. El constată astfel că acest talisman care acţiona aşa de bine alte dăţi, este acum ineficace. Motivul este în faptul că fiinţele spirituale care erau legate de talisman nu mai sunt hrănite prin gânduri pure şi elevate. Când aceste fiinţe îl părăsesc, talismanul moare. La fel se întâmplă şi în cazul pietrelor, obiectelor, care erau la început pline de viaţă şi care sunt după un timp moarte.
Cel care îşi imaginează că poate continua să se bazeze pe un talisman trăind oricum, se înşeală. În aceste condiţii, talismanul nu poate să-l ajute. Nu putem conta pe puterea unui talisman decât dacă muncim fizic şi psihic în armonie cu ceea ce reprezintă, cu ceea ce conţine ca puteri şi virtuţi.
Un talisman nu este cu adevărat puternic decât dacă voi îl susţineţi constant prin propria voastră viaţă. Dacă el este impregnat de puritate, pentru a continua să fie eficace, trebuie să trăiţi o viaţă pură; dacă este impregnat de lumină, trebuie să întreţineţi lumina, dacă este impregnat de forţă, trebuie să vă exersaţi pentru ca forţa să fie alimentată, etc. Dacă nu, ceea ce se face pe de o parte, voi demolaţi pe de alta. Ca în poveştile acelea, unde spirite rele distrugeau în timpul nopţii munca pe care tânărul prinţ sau frumosul cavaler o făcea în timpul zilei. Nu trebuie să uitaţi că, în toate cazurile, singurul mijloc de a obţine rezultate este de a ameliora calitatea propiei vieţi.
În viaţa spirituală, nici mijloc exterior nu poate acţiona într-un fel durabil dacă omul nu trăieşte o existenţă pură şi cu bun simţ. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei îşi fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că, dacă Iisus i-a salvat vărsându-şi sângele pe cruce, simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiţii deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca şi calităţi şi virtuţi. Numai cu această condiţie crucea este eficace, benefică, magică. Dacă purtaţi o cruce în exterior, fie că este din aur, din fildeş sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneţi credinţa şi dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legaţi de Cristos, pentru a transforma viaţa voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.
Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinţi sau Iniţiaţi care au trăit şi muncit acolo au lăsat amprente pure şi luminoase. Graţie acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alţii au revelaţii care le transformă întreaga viaţă. Dar, pentru a-şi conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilenţă, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfinţenia unui loc şi oricâte amprentele pure şi luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereţi, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii şi plecării oamenilor care, din cauza gândurilor şi sentimentelor lor, transportă cu ei entităţi tenebroase. De aceea trebuie vigilenţă: dacă, prin gândurile şi sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfinţite prin trecerea unei fiinţe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor.
Câţi oameni îşi imaginează că, pentru că au fost botezaţi la naştere, sunt la adăpost pentru tot restul vieţii! Ei au fost botezaţi, bineînţeles, dar dacă ei cred că spiritele rele nu vor îndrăzni să intre din cauză că li s-a pus apă şi pământ sfinţit pe frunte atunci când au fost mici, se înşeală! Toţi diavoli vor intra, nu le este frică, să ştiţi că nu sunt impresionaţi de botez. Botezul, ca şi toate celelalte acte sacre, este un talisman şi dacă cei botezaţi nu lucrează asupra lor toată viaţa pentru a conserva, a amplifica efectele botezului, nu va mai rămâne nimic din el. Sunteţi botezaţi, sunteţi spălaţi de păcatele voastre, este bine, dar trebuie să continuaţi toată viaţa să menţineţi ceea ce a fost depus în voi în momentul botezului. În fiecare zi trebuie să vă purificaţi conştienţi, din toată inima şi din tot sufletul. Unii sunt atât de mândri şi satisfăcuţi că au fost botezaţi, că îşi imaginează că nu mai au nevoie de nimic. Dar dacă vedem cum trăiesc, vedem că sunt ca şi ceilalţi care nu au fost botezaţi, sau chiar mai rău!
Numai că, încercaţi să explicaţi asta creştinilor. Ei sunt încăpăţânaţi, ei cred în eficacitatea absolută a botezului, ca şi în faptul că, vărsându-şi sângele, Iisus i-a salvat o dată pentru totdeauna. Ei bine, nu, ei pot fi botezaţi, pot purta cruci sau medalii, pot să aprindă lumânări, pot să spună rugăciuni, dar în realitate, cât timp nu fac nimic ei înşişi pentru a se apropia de exemplul pe care l-a dat Iisus, nimic nu-i va salva şi toate aceste practici devin chiar ridicole.
Poate fi foarte benefic pentru evoluţia voastră să purtaţi talismane, cruci, medalii, să vizitaţi locuri sfinte, să primiţi binecuvântări, dar nu contaţi numai pe acestea pentru a fi mântuiţi dacă nu faceţi nimic asupra voastră înşivă. Voi sunteţi aceia care prin atitudinea interioară, prin gândurile voastre, trebuie ca în fiecare zi să umpleţi cu viaţă talismanele pentru ca ele să continue să acţioneze favorabil asupra voastră.
E spus că Dumnezeu a creat omul după chipul Său. Dar şi omul îl crează pe Dumnezeu în el însuşi. Pe măsură ce se apropie de Dumnezeu şi lucrează formându-şi despre El o imagine fidelă şi adevărată, această imagine, în interior, acţionează ca un receptor şi ca un condensator al forţelor divine.
Talismanele sunt, şi ele, receptoare şi condensatoare de forţe, exact ca şi condensatorii din electricitate: se introduce şi se condensează într-un obiect o energie bună sau rea care se eliberează progresiv, producând efectele pentru care ea a fost condensată. Dar acest proces este realizabil de asemenea în domeniul psihic, adică puteţi forma în voi o imagine şi să o întreţineţi, să o alimentaţi, să-i insuflaţi viaţă prin gânduri, dragoste, prin voinţa voastră, iar astfel această imagine va acţiona din aproape în aproape asupra tuturor corpurilor voastre subtile şi va putea chiar transforma vibraţiile celulelor voastre. Puteţi astfel să puneţi în voi imaginea unui mare Maestru, cea a lui Cristos sau chiar cea a lui Dumnezeu, concentrându-vă asupra înţelepciunii Lui, asupra dragostei Lui, puterii Lui, perfecţiunii Lui. Dacă veţi păzi întocmai această imagine, veţi simţi cum lucrează magic în voi.
La ce ar servi să credeţi în Dumnezeu dacă credinţa voastră nu ar produce nici un efect, dacă ea nu v-ar transforma? Cineva spune: “Eu sunt credincios, cred în Dumnezeu”, dar nu vedem nici un efect bun a acestei credinţe. Cum se face că Dumnezeu este atât de slab, inutil, atât de ineficace în această fiinţă? Dacă El nu-i aduce nimic, nu mai merită să crezi în El! Dintr-un anumit punct de vedere, ateii au dreptate în a nu crede în Dumnezeu: când văd ce puţine rezultate produce credinţa la credincioşi, ei cred că este la fel de bine să te descurci fără Dumnezeu.
A crede în Dumnezeu nu este deci suficient. Trebuie să daţi viaţă imaginii sale din voi înşivă, să vă opriţi des asupra ei pentru a o contempla, a o adora, trimiţându-i ce este mai bun în voi. Această imagine va acţiona apoi magic, ca un talisman: vă va ghida, vă va proteja, vă va lumina. Sunteţi pe punctul de a comite o eroare sau de a vă rătăci, şi iată, această imagine vine să vă salveze.
Magia, v-am mai spus-o, este o altă formă a fizicii. Dacă, pentru a se proteja, un mag se serveşte de un talisman, este pentru că el îi cunoaşte legile. În timpul războiului, oamenii obişnuiau să lipească panglici de hârtie pe vitrinele din apartamentele lor pentru a le proteja de zgomotul exploziilor. Acestea le împiedicau să se spargă: micile panglici de hârtie neutralizau vibraţiile. Cineva care ignoră că aici este vorba de aplicarea unei legi fizice, ar putea să se gândească că este vorba de magie!
Deci, să transpunem acest fenomen. Dacă sunteţi atacaţi de gânduri sau sentimente rele, acestea sunt ca bombardamentele, şi “vitrinele” voastre pot să se spargă. Dacă dacă veţi încerca să lipiţi panglici de hârtie pe vitrinele voastre, adică dacă purtaţi imaginea unui sfânt, a unui profet sau a lui Cristos şi dacă vă concentraţi asupra ei, pentru că o veneraţi, pentru că o iubiţi, această imagine se va opune acestor vibraţii şi veţi rezista. este simplu, dar oamenii nu sunt gata să admită că sunt aceleaşi legi care dirijează toate aceste fenomene. Prin vibraţiile sale, un talisman respinge alte vibraţii contrare şi, simultan, prin legea simpatiei, atrage vibraţii care îi corespund.
În creştinism, au existat tot timpul mistici care au adorat faţa lui Cristos, considerând-o ca pe un talisman care putea să-i lumineze şi să-i protejeze de tot răul. Feţele marilor sfinţi sunt de asemenea talismane eficace. Oamenii le utilizează încă, şi vă asigur că este mai bine să contemplaţi faţa lui Cristos şi a sfinţilor decât să utilizaţi talismane cumpărate de la buticuri specializate, despre care nu puteţi şti cu certitudine dacă semnele pe care le poartă sunt eficace sau nu! Dacă vreţi neapărat să aveţi un talisman, alegeţi faţa unei fiinţe puternice, pure, dreaptă, înţeleaptă, un adevărat Fiu sau Fică a Domnului, şi contemplaţi-o: veţi fi protejat eficace.
În Tibet, adepţii învaţă cum să lucreze cu statueta unei divinităţi. Prin concentrare, prin recitarea unor formule magice, ei învaţă să impregneze statueta cu vitalitatea lor, până în ziua în care divinitatea va veni cu adevărat să locuiască în statuetă, şi adeptul va intra în contact cu ea pentru a primi ajutorul şi sfaturile sale.
Am vrut să verific eficacitatea acestei metode, şi este adevărat, este eficace. Dar eu am găsit o metodă mai bună. Am găsit că în loc de a pierde toate energiile pentru a impregna o statuetă concentrându-ne asupra ei, este preferabil a ne concentra asupra soarelui, de exemplu. Soarele, nu este mai viu decât o statuetă?... Şi dacă, timp de ani de zile, îi adresaţi privirile, gândurile, dragostea voastră, nu voi îi veţi da viaţă, el nu are nevoie, ci el vă va da vouă viaţă, şi va fi mai bine aşa!
Este deci preferabil de a introduce vibraţii bune în obiecte, dar munca spirituală este departe de a consta numai în aceasta. Chiar dacă obiectul vă este benefic, el rămâne exterior vouă, şi toată vitalitatea pe care i-aţi da-o vă părăseşte, ea nu mai este a voastră. Din acel moment, acest obiect sau această statuetă va trăi propria sa viaţă şi va extrage din voi elemente pentru a se hrăni. Alimentaţi astfel pe cineva aflat alături de voi, pe care riscaţi să-l pierdeţi. Nu este mai bine să vă lăsaţi animaţi şi vitalizaţi de soare, simbolul lui Cristos? În acest fel toate forţele voastre sunt ale voastre, rămân ale voastre şi soarele este cel care le va alimenta mereu.
Totul este posibil în viaţă cu ajutorul magiei albe. Atunci, în loc să vă mulţumiţi de a da viaţă obiectelor, vitalizaţi-vă voi înşivă. Pentru că “obiectul” cel mai important sunteţi voi... da, voi! Şi atunci chiar voi deveniţi un talisman. “Dar cum, veţi spune, talismanele sunt obiecte!” Bineînţeles, dar iată: cineva este angajat într-un magazin ca funcţionar, şi din acel moment, afacerile nu mai merg, clienţii devin mai rari, etc. Acest angajat este ca un “talisman” malefic. Peste tot, în familii, în intreprinderi, instituţii sau în guverne pot exista astfel de “talismane” care distrug ceea ce erau pe cale de a construi. Din contră, există oameni care, atunci când ajung într-un anumit loc, aduc prosperitatea şi succesul. Ca şi în alte domenii, există printre oameni talismane care aduc fericirea şi talismane care aduc nefericirea.
Atunci, de voi depinde acum să utilizaţi metodele pe care vi le-am dat pentru a purifica, a anima şi a vitaliza fiinţa voastră în toate planurile. Astfel, veţi deveni un talisman magnific, capabil de a respinge de departe entităţile şi curenţi negativi, şi capabil de a proteja toate fiinţele din jurul vostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog, fiti atenti la cuvintele pe care urmeaza sa le scrieti.Bunul simt este cel care trebuie sa primeze si sunt sigur ca asa veti face.Multumesc...:-)
Please pay attention to the words that is going to write here.Common sense is the one that should be a priority and I'm sure you will.Thank you...:-)