_ _

miercuri, 30 ianuarie 2013

D`ale lui Costica-Strada mea de vis








Inspirat de titlul retinut din blogul unei prietene virtuale,pe care va rog sa-l vizitati(Pulsul orasului),m-am gandit sa va scriu iarasi despre strada orasului in care-mi duc zilele.Ieri,o echipa de la "drumuri",si-a facut aparitia pe ulita mea,ce poarta numele cunoscutului medic bacteriolog Victor Babes.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Babe%C8%99  .
Nimic nou pentru noi,au mai fost si anii trecuti,insa pe aceasta portiune de strada neasfaltata(~200 m),gropile sunt atat de multe si mici si  mari, adanci,de suprafata,incat ar fi fost nevoie de cateva masini de piatra,nu de una singura,iar acum imi vine sa rad ...De ce?Cred ca si voua vi se pare cunoscut scenariu.Las` ca din avion nu se vede.Patru sefi la 10 muncitori mi se pare rezonabil nu-i asa?Treaba merge,banii vin,ploaia spala,timpul trece,viata merge inainte,ca asa-i la romani,ca la noi,la nimeni.Mizeria din drum,este asociata cu cea din parlament,guvern si din nefericire presedintie,unde tot noroiul,sau tina cum ii zicem noi ardelenii,s-a adunat acolo.Cine nu s-a sters pe pantofi si cizme,ii stim noi,sunt grajdarii realesi,care nu se mai indura sa nu ne mulga vacuta noastra Romania.Pentru ei am acest mesaj:
"N-ati castigat alegerile ca sa lasati de izbeliste a nu stiu cata oara aceasta natiune !!".
Sunt prea multe de scris,nu vreau polemica,am dorit sa va arat o portiune de strada dintr-un oras european cel mai de vest din Romania.Ma gandesc in acest moment,la "D`ale lui Mitica",dar voi face o mica modificare,folosind prenumele meu,asa incat ati citit si vazut..."D`ale lui Costica".

marți, 29 ianuarie 2013

Drumul spre succes

Prea multi cred ca pentru a trai sunt nevoiti sa munceasca,iar pentru distractie exista duminica,cu o activitate aleasa.Ce oroare!Trebuie sa fim fericiti sapte zile din sapte.Trebuie sa descoperim bucuria in activitatea de zi cu zi.Acesta poate fi secretul fericirii si succesului.
Ce cred eu despre suparare m-a intrebat cineva,vazandu-mi chipul zilele trecute si m-am gandit sa-i raspund de-abia acum,in acest mod.Supararea mea poate constitui un raspuns violent si agresiv la jignire,obstructionare sau nedreptate.Daca v-a jignit cineva,va simtiti negat in integritate si simtiti o frica viscerala.Pot fi,sau d-voastra puteti fi obstructionat cand cineva sau ceva v-a incurcat socotelile.Reactia agresiva este rezultatul fricii,induse de faptul ca nu ati fost stapan pe situatie,sau nu l-ati putut domina pe cel care v-a dejucat planurile.
Despre nedreptate ce as putea spune...?In primul rand,justetea este o amagire.Daca ar exista dreptate,nu ar mai fi razboaie,nu ar exista victime nevinovate,copii infometati.Nu mai continui...
Bineinteles aparati justetea!Nu paralizati insa in fata nedreptatii!In momentul in care va simtiti nedreptatit,va comparati cu acela care v-a daunat.Il faceti reponsabil pentru 
comportamentul nedrept deoarece va este frica...Va e frica deoarece v-ar priva  de valoare si in acest fel v-ar subordona.
Si gelozia este o insulta adusa simtului dreptatii.Cand sunteti gelos doriti sa fiti pretuit sau iubit si neindeplinirea acestei 
asteptari constituie o nedreptate pentru d-voastra.
Nu cred ca v-ati suparat daca ce am scris parca aduce a sfat...nu asta e intentia mea,stiti foarte bine ce aveti de facut si fara ca eu sa intervin cu acest post ciudat,bizar si nelalocul lui.Voi continua insa,in ciuda tuturor gandurilor rele care se vor indrepta inevitabil si asupra acestui blog,cu cateva cuvinte in treacat despre ceea ce trebuie sa evitati cu orice pret:critica.Ati pierde doar timpul foarte pretios si ati uita de actiune.Ocupati-va in primul rand de dumneavoastra in loc sa obiectati la adresa modului de actiune al altora.Sa nu va preocupe in schimb nici parerea altora despre dumneavoastra.
Eu am gresit,m-am iscodit pe nedrept:de ce nu am ajuns inca la fericire?La aceea fericire mult ravnita...Deoarece contrar convingerii mele nu m-am straduit.Poate am depus-o in mana altcuiva.Am ales zgomotul lumii exterioare,ceea ce m-a impiedicat sa ma confrunt cu propia persoana.Mi-am blestemat soarta nenorocita.Am mentinut o atitudine defetista:"Ce rost are?"Ar fi trebuit sa uit comportamentul anterior care,printr-un macaz pus gresit,m-a dirijat pe o linie moarta.
Dar imi spun ca trebuie sa-mi directionez singur viata,sa-mi asum
singur soarta,pentru ca la nimeni altcineva nu ar fi in maini mai bune.Eu sunt singurul in stare sa apreciez ce anume imi corespunde mai exact.Nu o spun pentru prima data si repetati-o si dumneavoastra,mai ales atunci cand credinta incepe sa slabeasca.
Mi-am  zis sa ma pregatesc de-acum,sa nu mai fiu amar, tensionat si sceptic.Sa nu ma inchid in mine,pentru ca imi voi taia calea succeselor viitoare.Pentru ca am capacitatea de a atrage ce este mai bun.Increderea in mine si in soarta mea imi va conferi o putere de atractie magnetica.
Cineva imi sugera sa ma comport ca o baterie.Orice gand negativ ma descarca,orice gand pozitiv ma incarca.Sa fie oare asa?Vom trai si vom vedea...Va las acum cu bine,multumindu-va ca de obicei,tuturor celor care-mi citesc "balivernele".Multumesc!

BRIAN SIMPSON-WAITING 

 

TERRI LYNN CARRINGTON- SIMPLY BEAUTIFUL

 

The Smoothjazz Loft - Ross Lovegrove / Reach Up

 

 

marți, 22 ianuarie 2013

Vis descult si uitare

          Vis descult

Alerg descult pe pietrele uitarii,
Ranit demult de valurile marii
De valuri uriase ce s-au spart
De dorul ei,cea cu parfum inmiresmat.
Alerg descult pe nori,deasupra marii
Sa pot vedea tot ce am dat uitarii,
Sunt trist,alerg si...stau pe loc
Ranit de nori si inspumate valuri,
De tot ce eu am dat uitarii.
Privesc spre mare,apoi in zori
Alerg descult pe pietre,stanci si nori
Te-astept apoi sa vii,cu un buchet de flori. 


           Uitare


Cu pasii mei strabat cararea vieti-n care
Te-am cunoscut,ca mai pe toti dealtfel,
Am asteptat,apoi,ca tu sa-mi spui
Ca viata asta-i plina de pacate.
Te-am asteptat cum mi-ai spus
M-am uitat dupa fiecare zi care s-a dus
Acum eu ma strecor in timp prin spatiul vietii
Si vreau sa uit,sa ma cuprinda racoarea diminetii.





 

luni, 21 ianuarie 2013

Prima zi



Sunt mic,intr-o lume mare si rea.Dar eu nu pot distinge inca multe,chiar daca in fiecare zi imi dau silinta sa fiu "la inaltime".Am doar 3 ani si doua luni,sunt inocent si optimist,chiar daca nu stiu ce inseamna asta.Eu cred ca optimismul ce-l port,este transmis de bunicul meu ce scrie aceste randuri,celor care ar trebui sa contribuie,cu tot ce pot ei mai bine,ca viata mea si a celor din jurul meu sa fie una fara lipsuri si plina de surprize faine si placute,la fiecare etapa a ei,pentru ca sunt cateva,dupa spusele lui TOTY,bunicul meu.II spun asa,pentru ca nu pot sa pronunt Costi,e mai greu la inceput,insa de azi,din prima mea zi de gradinita in Romania mea si a bunicului meu,ma gandesc sa progresez si sa fac surprize celor dragi mie.Bunicul mi-a vorbit,in treacat despre USL,ca se gandesc la copii,la batrani,la toti cetatenii Romaniei,asa cum nu s-au mai gandit pana acum.Ma uit la bunicul meu si acesta zambeste,oare de ce?O fi stiind el ceva si inca nu-mi spune?Uff ce bine ca a inceput Clubul...Clubul lui Mickey Mouse.Stiti ce mult imi place?
Era sa uit,stiti ca azi,am spus mamei si bunicului ca eu vreau sa mai stau la gradinita si nu vreau acasa,chiar daca programul era la final?Am primit si un cadou mare,in care am gasit atat de multe lucruri incat ne-am mirat cu toata trupa hehehehe:-)
De-abia astept sa merg maine la gradinita...la ce s-o fi gandit bunicul,ca-l vad asa ingandurat,oare ce inseamna USL?Noapte buna!

duminică, 20 ianuarie 2013

Timpul si singuratatea...

Timpul ce se scurge,inseamna departare si apropiere,oameni lasati in urma,oameni gasiti si regasiti in prezentul trecut deja,cu fiecare secunda aruncata la imensul cos de gunoi al viitorului care ne ascunde pe fiecare in spatele cortinei,care nu are de gand sa se ridice,chiar daca mecanismul functioneaza si butonul declansator este in pozitia OPEN.
Incercarea noastra de a ne refugia in locurile pe care le-am visat si imaginat mereu ne detaseaza de realitatea pe care o traim,ridicand uneori de coltul perdelei din catifea,regizandu-ne astfel tristetea din sufletele noastre aclamate de multimea surdo-muta din sala fara de lumini si umbre.Decorul pregatit in graba ascunde ceea ce nu poate fi simtit,nu poate fi privit,iubirea, doar ea poate,delimita spatiul dintre noi si stele,pana in adancul Universului.



  1. Alex Bugnon - Lonely Nights

duminică, 13 ianuarie 2013

Singur in noapte...


"Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin - un concert de pian oarecare
Si calea e lunga si noaptea e mare
De iarna ma satur, de planset te saturi
Iubiri intre noi in o mie de paturi
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie
Se-aud ciudatenii si fiare in noapte
Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine - aceea ce n-a fost sa fie
Iar daca ai fi dintr-o data cu mine
Mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
Si cerul a fum si-a pacate miroase
Pendula ca streangul de moarte e gata
Se misca de parca ma strange cravata
Ma tarai pe coate, te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna
Si uite ce grabnic se-arata si trece
Si sangele-n rana lovita e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte
Asa cum acum cand esti dusa departe
Bufneste-un pian prin ulucile sparte
Si-o luna roscata insangera plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii
Si cad in genunchi langa focul ce moare
Si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
Si el imi raspunde cu-n sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere."

Mi-e somn,va las cu  bine prieteni,noapte buna...si maine e o zi.

 


sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Raspuns Dictaturii justitiei



Dati vina pe curgerea magica si rotunda a timpului orgolios,pe catifeaua scumpa ce-acopera viata,ce pare o panglica viu colorata,pe cerul brut al destinului,ce-arata ca un curcubeu acoperit uneori de o tesatura aspra cenusie,pentru ca apoi,fiecare in mod diferit,fara sa ne dorim a ne-ntoarce de unde-am plecat,manuiti de o forta superioara noua,ca pe niste papusi,sa ajungem totusi,la destinatie,mereu,aproape mereu,LA LIMITA !

De ce?

Sunt la doar cativa km de Salzburg unde partiile sunt pline de sportivi si spectatori, turisti din toata lumea...
Uitandu-ma azi pe un post de televiziune austriac(ORF-eins),la intreceri sportive de sezon,slalom urias,slalom snowboards, sarituri cu schiurile de la cele 4 trambuline,tineri sportivi,fete si baieti,fiind prezenti din mai toate tarile europene,mai putin din Romania.Ma asteptam sa nu intalnesc nici un nume de-al nostru,insa ma gandeam si eu,ca totusi cineva,se poate pregati in bazale noastre montane,daca exista amenajare pentru astfel de intreceri.Sincer,vad imagini uneori de pe partiile brasovene,sau din alte locuri cu peisaje superbe,insa mai toate stirile,se rezuma sa-mi arate vedete si supervedete,exagerat de vedete romanesti,ce se dau cu colacul de la buda,politicieni aflati in vacante(prelungite)si prea putin despre eventualii sportivi care exista sau nu...
Mai bine nu ma complic cu astfel de cautari,e prematur sa ma gandesc la schiori si patinatori, hocheisti profesionisti si buni romani de-ai mei,care sa faca fata,unor intreceri de anvergura,poate nepotul meu de trei ani sa fie pasionat de vreun sport de iarna,dar cum il vad de-acum,cu iphonul in mana,cautandu-si pisicuta care face cate-un pârţ,sau te miri ce alte desene si jocuri,ma determina sa zambesc.La cat de mici sunt salariile si la cat de scumpa e viata noastra romaneasca costumatiile sportivilor,stadiul de pregatire,stiu eu taxele de participare,sau mai stiu eu ce alte costuri,ii determina pe cei care au talent si acel bun feeling,sa renunte si sa se rezume la intreceri gen Daciada...si locuri fruntase in intreceri.Am si imbatranit astepand sa vad sportivi romani la astfel de discipline si cine stie cand se va intampla miracolul.
Intrebarea mea este de ce?Poate cei care,in ultima vreme au ajuns pe acest blog si au comentat si carora le multumesc,ma vor ajuta sa inteleg...DE
CE.


Peter White- For the love of you


Smooth Jazz / 3rd Force

 
Gregg Karukas - Magic Cat 

BRIAN SIMPSON-WAITING

vineri, 11 ianuarie 2013

Hackerville

Aflat la marginea Carpaţilor, în centrul României, nimeni nu bănuieşte secretul acestui oraş ai cărui locuitori conduc limuzine şi câştigă mai mulţi bani într-o lună decât majoritatea românilor într-o viaţă.
Francezii de la "Le Monde" au reluat subiectul hackerilor din Râmnicu Vâlcea şi au aflat de la Mark Gitenstein, fostul ambasador american la București, că aceştia au sustras, anul trecut, un miliard de dolari din conturi americane.

Cartierul Ostroveni din Râmnicu Vâlcea este denumit de francezi „Centrul mondial al criminalității informatice”.

„Mașini luxoase sunt parcate în jurul blocurilor construite în anii comunismului. La volan, tineri de 20-30 de ani. Bine ați venit în Hackerville – centrul global al hackerilor, capitala pirateriei online. Cumpărători pe internet din Franța, Marea Britanie, Germania, Italia și, în special, America, au devenit victime ale rețelei de hackeri români”, scrie Le Monde.

Cei de la "Le Monde" au reușit să vorbească cu unul dintre hackeri care a declarat: „Este mai uşor cu americanii, ei îşi cumpără până şi pâinea online, fac totul pe internet. Păcălesc patru sau cinci utilizatori pe săptămână, ceea că mă face, cu câteva mii sau chiar sute de mii de dolari mai bogat.  Este o lume mare şi este plină de proşti care ar cumpăra orice de pe internet. Noi vindem produse fictive, clonăm site-uri, şi furăm informaţii de pe cardurile de credit. Folosim catâri financiari, care scot banii din conturi şi îi trimit prin Western Union. Ei păstrează 30% şi noi restul”.
Puterea hackerilor români constă în faptul că, spre deosebire de cei din alte țări, lucrează în echipă, constată Le Monde. Fenomenul a început în 1996 și, până în anul 2003, când România a adoptat o lege împotriva criminalității informatice, hackerii au operat nestingheriți.

Peste 600 de poliţişti români au fost antrenaţi de trupe speciale FBI pentru a lupta împotriva criminalităţii pe Internet. În 2011 poliţiştii români au avut peste 1.000 de astfel de cazuri, în care au arestat peste 500 de cybercriminali. Doar 150 au fost aduși în faţa justiţiei.
 Sursa informatiei fiind cea de mai jos,va las cu bine.
 www.capital.ro

marți, 8 ianuarie 2013

Securistii

Nu voi scrie despre securistii de azi,infiltrati in viata publica a Romaniei noi de dupa Revolutie,de 23 ani incoace,ci despre unul singur,care nu mai e,insa care a produs mult rau,indeosebi familiei mele,tatal meu fiind una din victimele acestui fost monstru.
In acest context,nici nu va vine sa credeti cine l-a accidentat pe trecerea de pietoni,in ajunul de Craciun al lui 1990,pe tatal meu,care, din neglijente medicale,dupa operatia din 03 .01.1992,a decedat la numai 49 ani...E vorba de fostul ofiter de securitate,Herta Gheorghe,nimeni altul decat cel care a stat la baza arestarii d-mnei Doina Cornea,cel care s-a "ocupat" de revolutionarii care i-au intrat pe mana,in momentele de Revolutie de la Cluj.A reusit cu ajutorul cunostintelor de atunci de la Mina Minovici,sa contexte rezultatele recoltarii probelor biologice,sa manevreze treburile in asa fel incat,nu numai ca a scapat doar cu o condamnare cu suspendare,dar a fost ridicat la grad de maior in noul S.R.I.de atunci,Doru Viorel Ursu,afirmand cu voce tare,catre intreaga lume,ca serviciu roman este curat,fara fosti securisti...A reusit,cand mama a fost singura acasa si a determinat-o sa semneze un document prin care mama nu cerea nici o pretentie materiala de la acesta,asa incat nici macar cheltuielile de inmormantare nu le-a platit.A fost aproape de coma alcoolica atunci cand,conducandu-si masina in cartierul Marasti din Cluj,nu l-a putut vedea pe tata,care ducea mancare mamei si bunicii mele care era internata in spital.Cat de naivi si lipsiti de aparare,de informare si prea simpli,cumsecade am fost multi dintre noi.Mi-e sila de oameni care ne-au manipulat,au profitat de neputinta noastra,saracia si umilinta care ni s-a transformat in mod de viata pana azi.Cand ii vad peste tot unde ma uit in tara,incepand cu programele tv,invitati si la cele radio,am o grimasa in coltul buzelor si pumnii se strang odata cu dintii care se abtin sa nu scrasneasca.Cand aud baliverne despre cat de mult le pasa de noi(copii,tineri,batrani)si cate "vor" si pot sa faca pentru noi,ma uit in spate,in timp si ma rog,ca macar o data,sa fiu lasat,sa fac ce vreau,intr-o zi din trecut,pe care numai eu s-o pot accesa.Reintoarcerea in trecut nu este o solutie a Romaniei in schimb,care e nevoita sa se destepte din somnul cel de moarte,in care s-a adancit.Nici nu va vine sa credeti,ca un om normal,ca mine,s-a bucurat,cand am aflat,la un an de la inmormantarea dragului meu tata,ca fostul securist,cel care i-a chinuit pe multi tineri romani,a murit subit(atac de cord,cred).D-zeu e sus si vede...!!!
Azi,se implinesc 22 ani de cand l-am inhumat pe tatal meu...am un gand pios si o amintire a lui de OM.

Cititi mai multe despre acest personaj,dand click pe link-ul de mai jos.Multumesc.

http://sareinochi.com






duminică, 6 ianuarie 2013

Gypsies and care for the elderly.

Va intrebati ce legatura au cele cateva cuvinte din limba engleza scrise in titlul acestui post si tiganii nostri.Poate ma voi face inteles in final,insa din startul acestui sa-i zicem articol nu
doresc sa aduc nici un fel de ofensa celor care apartin acestei 
etnii este doar o simpla,oarecare,constatare,ce are legatura cu 
ceea ce intreprind in aceste momente ale vietii.
E atat de simplu sa va imaginati un sat de munte,linistit,prosper
si cu oameni gospodari,fermieri in adevaratul sens al cuvantului,
care se confrunta cu CRIZA,probleme generate ca in toata lumea de mai marii politicii mondiale.Chiar si asa,cand vorbim de Austria
vorbim de una din cele mai puternice state ale lumii iar Viena fiind cel mai prosper oras european.Revenind la acest sat austriac vorbim si de prezenta timp de o luna a personajului nostru tiganca cu putine calitati si multe defecte.Unele din defecte sunt firesti generate de codul genetic ce apartine etniei lor si care nu poate fi contestat dar nici descifrat,cred eu de catre nimeni.
"Hotelul din Paradis"este casa in care timp de o luna activitatea ei,se rezuma la ingrijirea unei femei in varsta de 90 ani.
Nu voi  intra in toate amanuntele care preced semnarea unui contract de munca de asemena insemnatate si nici a indatoririlor ce revin unui ingrijitor.Trebuie,ca voi sa continuati sa va imaginati graba cu care treburile facute de ea,ajungeau nefinalizate si toate facute doar ca timpul sa treaca.Vasele "spalate",ramaneau mereu cu urme ale mancarii cu care erau unse,la fel si paharele tacamurile,tot ce era de spalat ramanand cu pete si murdarie.
Aragazul care trebuie sters si curatat dupa fiecare folosire avea
urme ramase de la inceputul folosirii de catre "gospodina" ce nu
se putea gandi decat la un singur lucru,ca se afla in cel mai bun
loc din viata ei,care-i va genera si banii la care visa demult.
Consumul de alcool,in exces si tigarile nelipsite,cafeaua toate la discretia ei,insa fara permisiunea familiei,parasirea camerei
unde bolnava avea sa fie ingrijita,la ore cand ea trebuia sa fie prezenta si activa  pentru a dormi si a se "cuibari" in camera unde mirosul urat,a dainuit multa vreme dupa plecarea ei.Toate aceste fapte negandite,facute cu un singur gand,acela de a trece cat ma confortabil posibil peste cele 30 zile de lucru,au generat
nemultumirea familiei care determinata si de uimirea bolnavei in varsta,care a fost in nenumarate randuri nevoita sa planga ori de comportamentul ei ori de absenta acesteia simtindu-se neajutorata cand altfel ar fi trebuit sa stea lucrurile.Decizia nu cred ca poate fi alta in privinta acceptarii in casa a tigancii,pentru luna urmatoare decat aceea de refuz. Lasand la o parte vechile trucuri folosite de ei,invocand motive grave de sanatate a membrilor familiei,in cazul ei,sotul este in spital,paralizat si are nevoie de una alta,tipic tiganesc,chiar daca sotul,o asteapta la poarta ii ridica bagajul,firesc,doar e sanatos.
Va intrebati de ce scriu astfel de lucruri...Pentru ca ma doare,impresiile pe care noi romanii(si tiganii nostri tot romani sunt),le putem lasa in urma noastra pe unde trecem prin lumea asta.Ceva se intampla cu multi dintre cei care ajung sa lucreze sau mai simplu sa calatoreasca in vreo tara straina nu se pot abtine de la a nu face ceva rau,de a nu fura,de a nu viola,chiar ucide,de a nu lasa vreo impresie rea.In zadar mii si mii de romani suntem buni,muncitori si extrem de puternici in a ne acomoda rapid in orice comunitate fie ea potrivnica,doar cuvantul roman,genereaza lehamite,semne de intrebare,priviri suspecte si tot felul de reactii de refuz. Personajul nostru,care poate fi cel pe care l-am descris putin,unul pe care l-ati intalnit si voi,in periplul vietii,nu este ceva deosebit,nici singular,sunt multe astfel de exemple pe care nu multi se incumeta sa le povesteasca,de teama de a nu pati ceva,sau familiile lor.Din pacate sunt zone ale tarii,unde tiganii fac legile,stim foarte bine unde si ce fac ei.Nu am scris destul,insa ma voi opri aici,in final spunand ca "tiganu ramane tigan,pana moare".N-am dorit in acest post decat sa evidentiez cazul acestei femei,care profitand de bunatatea si oferta unui loc de munca de exceptie,din partea familiei bolnavei care n-a facut nimic din care sa reiasa capacitatea ei de a fi gospodina care sa lase impresia ca poate avea grija de un om batran si bolnav,care n-a facut decat sa se spuna inca odata,ca o romanca nu se va mai intoarce in casa unde ar fi putut castiga mai mult decat orice femeie romanca,ce lucreaza...exceptand evident pe cele din sfera afacerilor si a politicii.Singura calitate a tigancii noastre e aceea ca "vorbeste" limba germana.
Cand unii din noi reusesc sa demonstreze contrariul despre cele stiute de catre lume despre noi,alti si alti conationali ne vor adanci in mocirla din care nu vom mai putea iesi niciodata.
Voi ce spuneti?Am gresit prin atitudinea aceasta?E fara efect stiu,insa trebuie sa luam aminte si sa nu toleram astfel de actiuni care vin din partea oricarui roman,fie el si tigan.


The Impressions - Gypsy Woman


miercuri, 2 ianuarie 2013

Sternsinger

Un eveniment traditional mi-a atras atentia azi de dimineata,cand in casa unde ma aflu,un grup de fete imbracate in costume ce-i  reprezinta pe cei Trei Crai de la Rasarit,in varianta catolica,in cea ortodoxa am avut si eu cate un "rol",pe parcursul catorva ani de copilarie,cand ba am fost Baltazar,altadata alt mag.
 În Austria și Germania, stelarii fac parte dintr-o organizație ce strânge fonduri caritative pentru țările sărace.Din spusele insotitoarei copiilor,fondurile vor fi donate copiilor saraci si cu probleme.
Asadar vorbim despre Sternsinger(Cântec de stea),lasand articolele specifice sa dea explicatiile ce se cuvin.Am surprins momentul fara sa ezit si iata,exemplul este cat se poate de real.
Iata ce am aflat intre timp,navigand liber pe internet...dati un simplu click.
http://vis-si-realitate-2.blogspot.co.at/2011/01/colindatorii-die-sternsinger.html

Inceput

           Parlamentarul-Eu  

Caleidoscopul vietii mele il cuprind
Cu mainile care miros a bani murdari,
Chiar daca-acestia spalati fiind de-atatea ori
La mine-ajung murdari,asa cum n-au mai fost.
Pe cine doare,nimeni n-o sa stie
Sunt eu si el,acelasi ca odinioara,
Ce stim demult,cum,ce se petrece-n asta tara.
In conturi pana nu demult,au fost "putini"
Mai multi decat as fi sperat vreodat`,ce-i drept,
Acum,caci eu si el ne-am orientat
Atat de bine,ca de ceilalti,eu unul am uitat
Nu si de-ai mei,pe care i-am rugat
S-aiba rabdare,in Parlament eu tocmai am intrat...