Am dat viată mortii

Struguri de catifea,imi umplu licoarea nebauta,inca,
Din cupa,ce jumatate-i plina cu veninul tau,
Pastrat in pivnita inimii tale reci,ca sloiuri de gheata polara,
Nici gand sa poti,sa o dezgheti,atat de rece e,si-atat de-amara.
Cruste de mucegai,se-aduna,peste-a timpului scurs,
Prin paharele vietii murdare,stropi de dulce-amar,
Din vinu-ti nebaut de-atata timp,se vad lucind,
Pe catifeaua strugurie,a perdelelor vechi si-mbacsite,
De fum,iubire si-ntuneric...tablouri vechi,in care,
Burti imense,se vad iesind de sub sacouri stramte,
Patate cu otrava-ti,de mine nebauta,inca,
Si care-asteapta-n cupa ruginita.
Femei cu decolteuri mari si largi,privirilor flamande,
Ce-asteapta un simplu semn,
In colturi obscure,se vad razand si licarind,
La strugurii de catifea,la catifeaua strugurinda,
Avand pe mese,cupe ruginite si pline pe jumate cu veninul tau.
E-un loc,in care,m-am intors si e ultima oara,
Cand ma astepti lugubra,rece si intunecata,
Doar ceva lumanari arse pe chipu-ti,mai lasa o pata de culoare,
Decat murdarul uleios si uns de chelnerii grabiti,
S-aseze carnea fripta si grasa,pe bucati de lemn,
Sau chiar direct pe masa...
Acuma pot sa vad paianjenii imensi,tinuti de tine si ascunsi,
Printre cutii cu lucruri fine,
Ei sunt,niste monstrii-acum,mai liberi ca oricand,
sorbind si ei din cupe ruginite,
Otrava ta,care,pe jumatate,paharul mi-a umplut,
E-o cupa ruginita,de fapt,ca toate de aici,
Mi-e frica s-o privesc,mi-e teama s-o ating.
Sunt totusi aici,pentru ultima oara,locului sa-i dau viata,
Fiindu-mi dor de ochii tai intunecati,
De ale tale buze-arzand ca-n iad,
Mi-e dor de isterice atingeri si pline de venin,
Ce inima-mi atins-a,de-atata timp,
De pivnita intunecata-n care,mi-ai dat sarut dupa sarut,
Mi-e dor de chelneri unsurosi si de priviri ale femeilor,
Cu decolteuri mari si largi,lasand sa iasa afara,
Ceea ce noi,putem numi placeri carnale...
Sunt, in sfarsit aici,unde n-am vrut ca sa mai fiu,
Cu gesturi tremurande,m-asez,la masa ta,pe care,
Printre cerceii ieftini,bratari rosii-albastre si pahare goale,
Sta neatinsa,inca otrava-mi,intr-o cupa ruginita
Si ma gandesc,of,iata...ca dintr-o sorbitura,am baut-o toata...
Mi-a fost atat de dor,acum sunt langa tine,am dat viata mortii,in pivnita cu strugurii de catifea,
Printre paianjeni-monstrii,chelneri burtosi,femei cu decolteuri mari,
Printre pahare goale,unse si murdare,printre otravuri,toate ale tale
Si catifeaua strugurinda,pe care ne-am iubit candva.


Zipf,Austria
24 decembrie 2013
Costi Pop