_ _

27 ianuarie 2017

Iluzia unei deziluzii

Confluenţe Literare : Iluzia unei deziluzii


Dragii mei, dupa o lunga absenta, iata-ma, din nou aici, de data asta, doar in treacat, scurt,
asezand cu rabdare, un nou poem, scris de mine in ...

Pörtschach am Wörthersee - Kärnten - Österreich .


Am facut atat de multe poze, incat de-abia astept sa le public(nu pe toate), ar fi prea multe, sunt cred, deja peste doua mii de poze, intr-o luna. :-)

Va multumesc pentru popasul vostru, pe umilul meu blog.


Iluzia unei deziluzii




Port cu mine, iluzii  
unele, că-s lângă tine  
și ne iubim, deziluzii,  
că ne certăm, lăsând  
neguri peste noi, vise,  
ce le păstrez intacte,  
ferindu-mă,  
să le schimb,  
chiar dacă-s  
doar în gânduri,  
iluzia unei deziluzii,  
despre lumea mea,  
a noastră, scurgere  
de timp, trăiri, departe  
de cele patru zări  
și anotimpuri,  
călătorii imaginare,  
pe faleze inundate  
de fericire,  
alături de tine  
și soare, de tine și...  
umbre, ploi,  
frig și ninsori,  
amintiri coborâte,  
pe scări ale timpului,  
asortate veșmintelor  
colorate de  
primăverile uitate,  
surâs ce-aduce sărut,  
mângâiat de vânt,  
palme coborâte,  
peste forme,  
energie, la limita  
universului iubirii,  
pleoape închise,  
supunându-se clipelor,  
în șoaptele  
buzelor fierbinți, iluzia  
unei nopți prelungite,  
într-un alt  
neștiut spațiu,  
compoziție clasică,  
portativul perfect  
al dragostei,  
dorință lăcrimând,  
a neputință, stăvilită  
de emoția  
unei false note  
oprind timpul  
încăpățânat, ce-are  
același celebru,  
tic-tac,  
uitându-mă la  
ceasul vieții mele,  
întrebându-mă  
cât are să mai bată,  
iluzia unei călătorii  
nesfârșite, devenind  
deziluzia acestui  
prezent,  
un nou început,  
departe de tine  
și cât aș vrea,  
să mă opresc  
din drum...  
Sunt doar iluzii,  
ce le port cu mine  
și le scriu acum,  
adieri de vânt,  
împrăștiind  
al tău parfum,  
clopot amuțit  
în turlă, spovedanie  
ascultată, de nimeni,  
frunze, ținându-se  
strâns de crengi,  
brațele mele,  
așteptând obosite  
să te strângă,  
la piept,  
fantezia privirilor  
printre lumini  
obscure, aducând  
respirația, aproape  
de galop...  
Anotimpuri  
sărutându-se  
cu patimă,  
acoperindu-ne  
goliciunea firească,  
încălzindu-ne  
sufletele,  
măcinate de vremuri,  
resemnare tacită,  
uitare ascunsă,  
regăsită, poate  
în viitor,  
seninul din noi,  
învăluind umbrele  
unei clipe, ce va veni,  
temându-mă  
de realitatea  
unei iluzii  
ce-o port cu mine,  
de-o viață,  
ca și savoarea  
iubirii neștiute,  
ascultând la final,  
concert de Bach,  
legănat de vise,  
iluzia unei  
mari iubiri  
lăsată-n urmă,  
adusă, de  
valurile tristeții  
ce ne cuprind  
inconștient, hipnoză  
perfectă,  
a iluzionistului  
din mine, ce poartă  
iluzii, unele,  
că-s lângă tine...  
și ne iubim.  







Undeva departe  
10 ianuarie 2017  
Protected by Copyscape