Credeam că pasul făcut de mine era clar, simplitatea cu care-ți plimbai mâna prin părul răvășit de vânt și frecvența cu care-ți umezeai buzele groase și frumoase, trecându-ți limba peste ele, intensitatea privirilor tale găsindu-te atrăgătoare, impresionându-mă peste măsurile cunoscute de mine, neputincios din fire să-ți identific nevoile în ce mă privește, înțelegând însă dorințele chiar înainte să vorbim despre norii de-afară, conexiunea dintre noi putând a fi o grijă romantică încercând să decodific calmul ce te cuprinde, întrebându-mă ce trebuie să fac dacă valurile mării se lovesc de treptele imaginației mele, așezându-mă să ascult mai bine sunetele melodioase create de intensitatea lor, orga mării insoțindu-mi gândurile care-mi înghesuie întrebări, nu știu de veți înțelege, sunt cel care pot fi, tu sau tu, regăsindu-vă în spatele acestor cuvinte nu vă agățați de nimeni din disperare chiar dacă rămăși fără bani și n-are altcineva pe moment să vă iubească fără resentimente și obsesii nesănătoase, un gând frumos despre tine să rămână mereu într-un fundal, într-o perspectivă, sau un vers într-un rând de strofă, explică-te mai bine parcă-ți aud vocea-ți spunând ca dintr-o perspectivă îndepărtată, ca și-un punct, o pată alungită pe-ntinderile albe de gheață de la Poli, explică-mi îmi spui, de ce mă simt pierdută când tu afirmi că m-ai regăsit, iubește-mă apoi, arată-mi și-am să știu chiar înainte de-a-mi spune, voi înțelege totul, cufundă-ți viața într-a mea și-am să-ți arăt viitorul cu noi cuprinși și însoțiți de sentimente și speranțe, nevoi, dorințe, de problemele ce ne leagă și de așteptări, visez aievea la tine îmbrățișați într-o iubire senzuală uneori ce doare, sfârșindu-se atât de repede așteptând un alt moment ce poate deveni într-un târziu prea târziu sau deloc, dorințele se duc și vin, sunt valurile plăcerii stimulate de noi, ochii mereu căutând ceva, în spatele pleoapelor ascunzându-se parcă un loc special unde iluziile noastre stau ascunse, dezbrăcându-se în toată splendoarea gândurilor bune despre iubire, clipind, văzându-ne drumul pe care-am pășit și bucurându-ne până și de tristețile avute ce s-au dispersat, unele rămânând pentru totdeauna dând sens suferinței, dar și așa încerc să te iubesc cum știu, neputința mea încercând să strângă toate lucrurile bune găsite în cale, ascultând inima ce mereu vrea să spună ceva, are un ritm aparte, întrebându-mă acum ce vreau să fac cu restul vieții mele, cum cred că mă-ntreabă Bill Evans din nou, folosind aceleasi cuvinte, melodia aceasta făcându-mă atât de fericit, suferind, nefericit, visător, tristețea deschizându-și sufletul inegalabil ce se lovește mereu de greutățile vieții, căutând întotdeauna să-ți deranjez rujul de pe buze, iubirea pentru tine insoțindu-mi pașii urmându-mă în periplul zilelor mele rămase, uneori apărând și-n vise, maniera mea de-a te iubi însemnând mai mult decât oricine, oricând, de ieri de azi sau de mâine, având resurse interminabile pe care le voi folosi și mai Apoi, după ce voi cunoaște Eternitatea, orizontul necuprins din infinit ce nu-l putem dimensiona în gânduri, ascuns în veșnicia nelimitată închizând pleoapele pentru o clipă, să te pot dezbrăca așa cum face toamna în zilele ei cu arborii ce-ți pot ascunde lacrimi, împrumutându-mi din tristețile lor rătăcind peste frunzele moarte ale destinului meu, dizolvând cu picături de iubire retina timpului ce mă părăsește cu fiecare clipă, așezate pe gânduri ce se trezesc rătăcite pe valurile singurătății cu care-mi stropesc identitatea, făcându-mă să uit de mine, lăsându-mă atras în vârtejul iubirii tale ce se dezlănțuie în spatele pleoapelor închise, devenind reflexii ale imaginației mele ce-ar putea fi persistentă chiar dacă timpul și-a pierdut însemnele, brațele lui cuprinzându-te mai repede ca mine, văzându-te frământată de gândurile clipei când îl vei părăsi pentru mine, întrebându-te cum ai s-o faci din spatele unui decor al scenei încremenit, ce poate să-nsemne mâine, poate fi ceva nesigur sau e doar un gând rătăcit ce și-a pierdut vâslele dorind să ajungă degrabă la tine înfruntând destinul unui regret, păstrând culorile dragostei aceleași ca la-nceput când totul părea un gri perfect, dezorientat de ambițiile timpului, intimidat de farmecul tău de formele-ți de femeie, îmbrățișată încă de-acesta uitând de el și-uitând că e cu tine, zâmbind lumii fascinante datorită ție, femeia senzuală, magnetismul din tine atrăgând filozofia despre iubire trezind în mine, dorința de sublim, de luciditate într-o trăire sensibilă putând a mă-nveli cu fantezii și imaginații, meditând printre vibrațiile iubirii, evadând din celulele uitate de timp, în care se plimbă doar suflete, sentimentele deschizând rând pe rând toate încuietorile rămase intacte, proiectate de spiritele umane din toate spațiile nemărginite ale drumului ce duce către tine, eu, nefericitul om cu-o vastă imaginație, definind timpul, oprindu-l de trebuie sau trimițându-l într-un alt univers, acela nesfârșit al dorinței iubirii, eu căutându-mi jumătatea cealaltă indispensabilă de-a obține un dram de fericire scurtă, în care să triumfe binele fără de care nu vom avea liniștea de apoi, iubirea clocotind în dorințe, plină de forțe și pasiuni unele necunoscute, rațiunea find deasupra tuturor descoperind același adevăr privit cu ochii minții mele, uneori tulbure de emoțiile unei iubiri pentru tine, sensul acestui impuls fiind nelimitat, dorindu-mi să-ți aparțin neexistând perfecțiune, doar patimi fiind însetat mereu de dragoste pentru tine, mereu spontană, lăsând loc cunoașterii adevăratei intimități și pasiuni erotice ajungând până aici, nedescoperindu-te într-atât, lipsind sărutul, o simplă expresie, atingere naturală ce-ar putea aduce liniște, putându-ne îndrăgosti, atingând vibrația ce ne însoțește corpul, resemnat cu tot ce-am primit de la viață, folosind nuanțe dintre tandrețe și pasiune, admirație și satisfacție, emoții și căldură, calm și siguranță, iubire și suferință reușind acea simbioză a mea cu tine, ca o ieșire din anonimat, redându-ne identitatea, un bărbat și-o femeie, noi doi, ce putem schimba de vrem fața lumii putând să modelăm urâțenia unor oameni care trăiesc parcă, într-o lume abstractă, virtuală, fără sens, plină de ură, minciună, supărare, mizerie, haos, frustrare, nedreptate, revoltă, protest, o lume plină de nenorociți, lipsiți de onestitate și inteligență, misogini, blocând accesul tuturor, punându-și măștile diverse ce le au pregătite mereu pentru orice fel de moment, făcându-mă umil, în stare să pierd pariul cu sensul proprie-mi vieți, făcându-mă să nu mă pot bucura de o nouă dimineață așa cum ar trebui s-o fac, cu poftă de viață, entuziasmat și tu încărcată de senzualitate gândind la nopțile în care îți priveam cu nesaț corpul dezbrăcat, încărcat de trăiri pasionale, senzuale trezind dorințele din mine, ce frumos poate fi un astfel de vis, imaginația-mi făcând o buclă mai mare decât e necesar sau nevoie, schimbând sensul traiectoriei ce agale duce către gândire, nereușind s-o controlez, e-atât de amplă dorința reală de-a fi posibil să te am mereu, privind la prezentul dat de moment și la ce va veni, n-are limite nici îngrădiri, pot lua masa cu tine pe Jupiter sau în avionul pe care-l aud sus pe cerul serii de iunie, e atât de aproape uneori având senzația că se prăbușește undeva aici, aeroportul din apropiere așteptând avioanele ce huruie în atmosferă să aterizeze cu oameni, cu iubiri nestinse, așteptând să le facă viața un deliciu imaginația fiecăruia având o structură aparte, nu sunt în stare să definesc acum subconștientul de unde mă alimentez, complectând "listele" din catalogul cu idei și imagini despre tot, despre oameni, ani, viață, despre tine, ajungând în visurile mele nocturne uneori, explorând împreună trecutul, zăbovind în prezent, iubindu-ne, atât de puțin, de-o relativitate nebănuită, combinând nimicurile vieții anticipând reflecțiile cunoașterii găsindu-le soluții rând, pe rând tuturor necazurilor și bucuriilor ce ne stăpânesc emoțiile, lăsându-ne iubirile să pătrundă mai întâi în sistemul nostru uman, mă refer la cel psihic, apoi ținându-se de mână iubirea mea și-a ta, stăpânite de imaginație sub toate formele ei ce pot fi definite, trăite, pășesc pe tărâmul conștiintei făcând ca și această dimensiune în explorare să-și deschidă universul, putând fugi de realitatea ce nu ne satisface, făruindu-ne comori într-o lume imaginară, în care se pare că-s doar eu acum aici, somnul dându-mi târcoale, venind neanunțat, e aproape miezul nopții, trăiesc emoțiile muzicii lui Bill Evans ce se repetă în fiecare seară când scriu aici, optând pe ecranul melodiei de pe YouTube la repetarea ei, neputând însă repeta nici măcar o zi din ce-a trecut și tare aș vrea, să încep una de-acum doisprezece ani, dintr-un anume moment al ei să repar ceva, apoi să revin la marginea realizării unui plan conceput și neterminat fără sorți de izbândă, e-atât de târziu pentru tot, e-atât de trist, e un haos stăpânit totuși de realitate, reconfigurat cu imagini noi despre tine, despre mine, noi fiind aceia care adunăm dorințe găsite pe propriul drum, anticipând realitatea în toată profunzimea de simțuri existentă, așezând metaforele subtile ale trăirilor într-o ordine nefirească, neînțelegând reflecțiile filozofice ce se abat asupra lor și a sufletelor noastre și delicat asupra propriei seninătăți, necunoscând adevăratul Eros folosindu-ne pasiunea ce e în noi, în conștiința noastră, însoțiți de amărăciune, neputință, fantezie și asortată unui splendid apus de soare...
Undeva departe,
17 iunie 2019
Pozele de mai jos le-am facut in periplul meu in Suedia, in Tylösand, in 2016 !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog fiți atenți la cuvintele pe care urmează să le scrieți. Bunul simț este cel care trebuie să primeze si sunt sigur că așa veți face. Mulțumesc ! :-)
Please pay attention to the words that is going to write here. Common sense is the one that should be a priority and I`m sure you will. Thank you ! :-)