Pörtschach am Wörther See - prima parte

Viata mea, se deruleaza conform planului nestiut , vine de la sine, ajutat de tot ce tine de mine si cei care-mi sunt aproape.
As putea scrie atat de multe aici, insa nu prea are sens, am vazut reactia prietenilor virtuali, pe Facebook, fiind doar cativa, carora le pasa de cel caruia, tocmai i-a cerut prietenia...
E doar un site, ce a reusit sa adune atat de multi oameni, la un loc, un loc unde iti poti pierde tot timpul avut...fara nici un rost.
E posibil insa, ca cei mai abili, sa profite de acest site, reusind sa se afirme, sa castige bani si popularitate, la urma urmei, toate astea facand parte, din viata noastra, plina de surprize si din nefericire pentru noi romanii, una zbuciumata, in care si-au gasit loc, coruptii, jegosii din psd si...mai bine ma abtin.
Veti putea vedea mai jos fotografii din Austria, titlul acestei postari spunand totul.
Va doresc viata lunga si frumoasa si mai reveniti pe aici, cautati ceea ce nu ati gasit, sau voi stiti mai bine ! :-)

Iluzia unei deziluzii

Confluenţe Literare : Iluzia unei deziluzii


Dragii mei, dupa o lunga absenta, iata-ma, din nou aici, de data asta, doar in treacat, scurt,
asezand cu rabdare, un nou poem, scris de mine in ...

Pörtschach am Wörthersee - Kärnten - Österreich .

Am facut atat de multe poze, incat de-abia astept sa le public(nu pe toate), ar fi prea multe, sunt cred, deja peste doua mii de poze, intr-o luna. :-)

Va multumesc pentru popasul vostru, pe umilul meu blog.


Iluzia unei deziluzii

Port cu mine, iluzii  

unele, că-s lângă tine  

și ne iubim, deziluzii,  

că ne certăm, lăsând  

neguri peste noi, vise,  

ce le păstrez intacte,  

ferindu-mă,  

să le schimb,  

chiar dacă-s  

doar în gânduri,  

iluzia unei deziluzii,  

despre lumea mea,  

a noastră, scurgere  

de timp, trăiri, departe  

de cele patru zări  

și anotimpuri,  

călătorii imaginare,  

pe faleze inundate  

de fericire,  

alături de tine  

și soare, de tine și...  

umbre, ploi,  

frig și ninsori,  

amintiri coborâte,  

pe scări ale timpului,  

asortate veșmintelor  

colorate de  

primăverile uitate,  

surâs ce-aduce sărut,  

mângâiat de vânt,  

palme coborâte,  

peste forme,  

energie, la limita  

universului iubirii,  

pleoape închise,  

supunându-se clipelor,  

în șoaptele  

buzelor fierbinți, iluzia  

unei nopți prelungite,  

într-un alt  

neștiut spațiu,  

compoziție clasică,  

portativul perfect  

al dragostei,  

dorință lăcrimând,  

a neputință, stăvilită  

de emoția  

unei false note  

oprind timpul  

încăpățânat, ce-are  

același celebru,  

tic-tac,  

uitându-mă la  

ceasul vieții mele,  

întrebându-mă  

cât are să mai bată,  

iluzia unei călătorii  

nesfârșite, devenind  

deziluzia acestui  

prezent,  

un nou început,  

departe de tine  

și cât aș vrea,  

să mă opresc  

din drum...  

Sunt doar iluzii,  

ce le port cu mine  

și le scriu acum,  

adieri de vânt,  

împrăștiind  

al tău parfum,  

clopot amuțit  

în turlă, spovedanie  

ascultată, de nimeni,  

frunze, ținându-se  

strâns de crengi,  

brațele mele,  

așteptând obosite  

să te strângă,  

la piept,  

fantezia privirilor  

printre lumini  

obscure, aducând  

respirația, aproape  

de galop...  

Anotimpuri  

sărutându-se  

cu patimă,  

acoperindu-ne  

goliciunea firească,  

încălzindu-ne  

sufletele,  

măcinate de vremuri,  

resemnare tacită,  

uitare ascunsă,  

regăsită, poate  

în viitor,  

seninul din noi,  

învăluind umbrele  

unei clipe, ce va veni,  

temându-mă  

de realitatea  

unei iluzii  

ce-o port cu mine,  

de-o viață,  

ca și savoarea  

iubirii neștiute,  

ascultând la final,  

concert de Bach,  

legănat de vise,  

iluzia unei  

mari iubiri  

lăsată-n urmă,  

adusă, de  

valurile tristeții  

ce ne cuprind  

inconștient, hipnoză  

perfectă,  

a iluzionistului  

din mine, ce poartă  

iluzii, unele,  

că-s lângă tine...  

și ne iubim.  

Undeva departe  

10 ianuarie 2017