Confluenţe Literare : Iluzia unei deziluzii
Dragii mei, dupa o lunga absenta, iata-ma, din nou aici, de data asta, doar in treacat, scurt,
asezand cu rabdare, un nou poem, scris de mine in ...
Dragii mei, dupa o lunga absenta, iata-ma, din nou aici, de data asta, doar in treacat, scurt,
asezand cu rabdare, un nou poem, scris de mine in ...
Pörtschach am Wörthersee - Kärnten - Österreich .
Am facut atat de multe poze, incat de-abia astept sa le public(nu pe toate), ar fi prea multe, sunt cred, deja peste doua mii de poze, intr-o luna. :-)
Va multumesc pentru popasul vostru, pe umilul meu blog.
Iluzia unei deziluzii
Iluzia unei deziluzii
Port cu mine, iluzii
unele, că-s lângă tine
și ne iubim, deziluzii,
că ne certăm, lăsând
neguri peste noi, vise,
ce le păstrez intacte,
ferindu-mă,
să le schimb,
chiar dacă-s
doar în gânduri,
iluzia unei deziluzii,
despre lumea mea,
a noastră, scurgere
de timp, trăiri, departe
de cele patru zări
și anotimpuri,
călătorii imaginare,
pe faleze inundate
de fericire,
alături de tine
și soare, de tine și...
umbre, ploi,
frig și ninsori,
amintiri coborâte,
pe scări ale timpului,
asortate veșmintelor
colorate de
primăverile uitate,
surâs ce-aduce sărut,
mângâiat de vânt,
palme coborâte,
peste forme,
energie, la limita
universului iubirii,
pleoape închise,
supunându-se clipelor,
în șoaptele
buzelor fierbinți, iluzia
unei nopți prelungite,
într-un alt
neștiut spațiu,
compoziție clasică,
portativul perfect
al dragostei,
dorință lăcrimând,
a neputință, stăvilită
de emoția
unei false note
oprind timpul
încăpățânat, ce-are
același celebru,
tic-tac,
uitându-mă la
ceasul vieții mele,
întrebându-mă
cât are să mai bată,
iluzia unei călătorii
nesfârșite, devenind
deziluzia acestui
prezent,
un nou început,
departe de tine
și cât aș vrea,
să mă opresc
din drum...
Sunt doar iluzii,
ce le port cu mine
și le scriu acum,
adieri de vânt,
împrăștiind
al tău parfum,
clopot amuțit
în turlă, spovedanie
ascultată, de nimeni,
frunze, ținându-se
strâns de crengi,
brațele mele,
așteptând obosite
să te strângă,
la piept,
fantezia privirilor
printre lumini
obscure, aducând
respirația, aproape
de galop...
Anotimpuri
sărutându-se
cu patimă,
acoperindu-ne
goliciunea firească,
încălzindu-ne
sufletele,
măcinate de vremuri,
resemnare tacită,
uitare ascunsă,
regăsită, poate
în viitor,
seninul din noi,
învăluind umbrele
unei clipe, ce va veni,
temându-mă
de realitatea
unei iluzii
ce-o port cu mine,
de-o viață,
ca și savoarea
iubirii neștiute,
ascultând la final,
concert de Bach,
legănat de vise,
iluzia unei
mari iubiri
lăsată-n urmă,
adusă, de
valurile tristeții
ce ne cuprind
inconștient, hipnoză
perfectă,
a iluzionistului
din mine, ce poartă
iluzii, unele,
că-s lângă tine...
și ne iubim.
Undeva departe
10 ianuarie 2017
