Umbre

O frunza in vant,acesta sunt eu,
O carte deschisa catre alt taram,
Uitat de timpul nemilos si dur
Care ma schimba si ma face sa tresar...
Cand,umbre din jurul casei se schimba
Si imi arata silueta subtire,prelunga de femeie,
Ce-mi bantuie prezentul si-asteapta un moment,
Ca usa casei,cea cu prispa si pridvor,
Sa se deschida si sa intre,
Miresme de parfum,de drag si dor.
Un murmur rece de izvor,acesta sunt eu
Care asteapta,setea flamanda,a sufletului tau,
Sa-si potoleasca poftele stiute atat de bine,
Si sa-nfiori apoi,ascunderi,cutreierate doar de tine.
O frunza vesteda-n final,acesta sunt eu,
Un trecator subtil si chiar neinsemnat,
Ce usa casei,nezavorata,mereu,ce am lasat
Sa o deschizi cu umbra ta,cu chip inmiresmat.
Cheia-m lasat-o mereu acolo,ca s-o vezi,
Am asteptat, cum doar ti-am spus,
M-am uitat la fiecare zi care s-a dus,
La fiecare umbra,ce soarele-a ascuns
Si totusi,n-ai venit si usa casei n-ai deschis...
Voi astepta si alte umbre,acesta sunt eu
Sezand pe prispa casei,cu cheia la vedere,
Sperand,un chip sa-l vad,intr-un final,
Dar pan-atunci,asta sunt eu si-ti spun...
Ca te iubesc si tare-mi este dor de tine.



Zipf,Austria
07 februarie 2014
Costi Pop