_ _

vineri, 17 mai 2013

Organizatii secrete...(2)

Contiunuare...organizatii secrete si puterea lor in secolul XX.



Este de ajuns să studiem ultimii trei sute de ani, deoarece, chiar dacă numele şi instituţiile se schimbă de-a lungul istoriei, puterea care stă în spatele lor este aceeaşi. Merită să fie menţionată însă, o scenă din piesa lui Umberto Eco:
De ce este atât de periculos dacă oamenii râd şi se amuză? Călugărul orb îi răspunde lui Baskerville: "Râsul ucide frica, fără frică nu există credinţă. Cine nu se teme de Diavol, nu are nevoie nici de Dumnezeu".
Masoneria este una din cele mai vechi organizaţii care există până în zilele noastre. Foi de papirus găsite în Libia cu ocazia unor săpături din 1888 menţionează date despre întruniri secrete înainte de Cristos, în anul 2000. Masonii organizaţi în bresle au luat parte şi la construirea templului lui Solomon şi aveau menirea sindicatelor noastre de astăzi. Alte indicaţii se găsesc în scrieri necrologice din Egipt, marele maestru fiind zeul Toth.
Masonii foloseau simboluri pentru a comunica unii cu alţii, cifre (3, 7, 13, 33), embleme. Cel mai important simbol a fost un şorţ scurt, care a fost înlocuit cu o blăniţă albă de miel în timpul preoţilor din Melchisedec în anul 2000 î.Ch. şi astăzi se foloseşte acest şorţ de blană. În Egiptul antic zeii erau pictaţi cum zboară în nişte nave aeriene (UFO) şi purtau şi ei şorţuri. Încă din anul 3400 î.Ch. cei din "Frăţia şarpelui" purtau şorţuri, iar zeii lor erau arătaţi cum coboară din cer pe roţi zburătoare.


La începutul sec. XIV s-a format o organizaţie împotriva lumii musulmane: Ordinul Cavalerilor Templieri. În urmă cu 150 de ani, acest ordin al templierilor a fost învăluit într-un secret, deoarece anumite cercuri au dorit acest lucru. Templierii au intrat în conflict cu Vechiul Testament. La început a fost un grup mic sub conducerea lui Geoffroy de Saint Omer şi Hugo de Payn, care s-a hotărât în anul 1117, de Crăciun să facă de pază în Ierusalim, pentru apărarea pelerinilor. În primăvară ei s-au prezentat patriarhului din Ierusalim şi regelui Balduin I, care i-au lăudat şi le-au permis să-şi construiască acolo o cazarmă proprie. Istoria templierilor ar fi decurs desigur altfel, dacă în ruinele din Ierusalim nu s-ar fi făcut o descoperire. S-au găsit vechi scrieri ebraice cu care, la început, templierii nu prea au ştiut ce să facă. Aceste scrieri au fost date învăţatului din Provence, Etienne Harding, care le-a tradus. S-a constatat că aceste fragmente de hârtie conţineau rapoartele evreilor Essaimin (spioni), puşi de rabinii de atunci, rapoarte în care ei aduceau la cunoştinţă activitatea blestematului Mamzer (fiu de curvă) Iisus, care incita împotriva dumnezeului evreilor, Jahwe. Acolo se spune că Isus Cristos l-a asemănat pe Jahwe cu Satana, din cauza învăţăturilor lui. O dovadă clară despre acest lucru se poate citi în Evanghelia după Ioan (Ioan, 8, 44), unde Iisus le spune evreilor: "Voi v-aţi ales ca Dumnezeu pe Diavol".


A avut loc deci o falsificare puternică a învăţăturii adevărate a lui Iisus! Templierii au avut un şoc când au aflat că adevărata învăţătură a lui Cristos şi Vechiul Testament erau în totală contradicţie. El îi învăţa să combată vechiul Dumnezeu ca pe Satana, ordinul templierilor sub Bernhard de Clarivaux având deja un "secret" şi o voinţă: să cunoască adevărul. Bernhard însă i-a sfătuit să nu cerceteze aceste lucruri, deoarece îşi vor face duşmani; astfel, secretul a început să fie uitat şi, în anii următori, templierii s-au ocupat de probleme militare.
Viaţa din Orient le lăsa puţin timp să se ocupe de acest "secret". Dar în contact cu lumea islamică, au descoperit nişte scrisori ale lui Abu Thalile (Imamul Ali) din Damasc. În aceste scrisori, Ali dezvăluie că atât Coranul cât şi Evanghelia lui Cristos au fost falsificate.
Aceste scrisori au stârnit vâlvă şi au fost trimise în Franţa. De această dată, cercetările nu au mai putut fi oprite. Comandamentului ordinului templierilor i-a căzut în mână un document al cartaginezilor. Acest document era o evanghelie străveche a lui Ioan, transcrisă de ereticul Marcion în anul 94 d.Ch. Documentul conţine şi o biografie a lui Marcion. Acesta, între anii 90-130 d.Ch. a înfiinţat o mişcare creştină a lui Iisus, fiind în contact strâns cu apostolul Ioan. După omorârea lui, această mişcare s-a distrus. Iisus le-a propovăduit oamenilor că fiecare poate să se mântuiască prin el însuşi, având nevoie numai de bunăvoinţă, fără temple sau organizaţii bisericeşti. De acum încolo s-a format în cadrul ordinului templierilor "ordinul marcioniţilor".


Simbolul iniţial al templierilor, crucea roşie simplă pe fond alb, a fost transformat de marcioniţi într-o cruce roşie cu spini pe fond alb. Încă se păstra secretul descoperirilor făcute de ordinul templierilor, cu speranţa că se vor găsi noi dovezi despre adevărata credinţă a lui Iisus, a creştinismului.
Într-adevăr, doi cavaleri templieri au găsit în ruinele Cartaginei, unde a trăit un timp Marcion, documente din era precreştină. Aceste documente erau originalele Evangheliilor lui Ioan şi Matei şi o traducere a lui Marcion din greceşte "Ilu Aschera", în care se află adevărata învăţătură a lui Cristos.
Cei trei stâlpi pe care se sprijină credinţa creştină sunt:
1 - religia ebraico-creştină;
2 - permisiunea de a lua camătă, preluată din Vechiul Testament şi sistemul monetar şi economic bazat pe acest principiu;
3 - principiul admiterii absolutismului.
Templierii au încercat să zdruncine şi să dărâme aceşti stâlpi. De îndată ce timpurile vor fi propice, ordinul templierilor va elimina bserica iudeo-creştină şi va constitui o religie a străvechiului creştinism, eliminând principiile Vechiului Testament.


De aici vor rezulta: răsturnarea sistemului monetar şi bancar actual, desfiinţarea absolutismului şi introducerea unui sistem de ordine republican aristocratic. Dar templierilor nu le-a mers bine, ei n-au putut salva locurile sfinte şi, începând din 1307, din ordinul lui Filip al IV-lea cel Frumos şi al Vaticanului, au început să fie persecutaţi. Au fost acuzaţi de practici satanice şi de alte minciuni.
Au părăsit Franţa şi s-au refugiat în Portugalia. Aici şi-au luat numele de "Cavaleri ai lui Cristos" şi au fost reabilitaţi de Papa Clement al V-lea. Marele lor maestru Jacques de Molay a fost ars public, în faţa catedralei Notre Dame din Paris în anul 1314, în 11 martie, din ordinul lui Filip al IV-lea.
Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan le-a mers mai bine. După învingerea musulmanilor, s-au stabilit în insula Rodos sub numele de cavaleri de Rodos, sau pe insula Malta sub numele de cavaleri de Malta, azi o organizaţie puternică malteziană. Unii membri pot fi enumeraţi: William Casey (ex-şeful CIA 1981-1987), Alexander Haig (fost ministru de externe american), Lee Jaccoca (preşedintele Corporaţiei Chrysler), James Buckey (Radio Europa Liberă), John McCone (şef al CIA sub Kennedy), Alexandre de Marenches (şeful Serviciului francez de informaţii), Valery Giscard d'Estaing (fost premier francez).

Alte două organizaţii din timpul cruciadelor au fost:
1) Ordinul Franciscanilor, care au preluat de la fraţii egipteni Al Amarna veşmântul cu funia (împletită pentru cordon) şi modul în care îşi tundeau părul. Acest ordin părea foarte uman.
2) Ordinul Dominicanilor, uneltele inchiziţiei, instituţie înspăimântătoare creată de biserica catolică.

În secolul al XIV-lea au apărut pentru prima dată cei din "Frăţia şarpelui", sub numele de "Iluminaţi". În această organizaţie au intrat şi fraţii din "Rosacruce", întemeiată de împăratul Carol cel Mare, în secolul IX. Aceştia pretindeau a cunoaşte originea omului şi ştiinţele secrete ale egiptenilor.

Legătura între Rosacruce şi Iluminaţi a fost foarte strânsă. Rosacruce nu a putut fi identificată, deoarece ei au hotărât să-şi ducă activitatea câte 108 ani, alternând cu o întrerupere de 108 ani, în care dispăreau din viaţa politică. O persoană care era strâns legată de Iluminaţi şi de Rosacruce a fost Martin Luther, semnul sigiliului său fiind o cruce şi un trandafir, în timpul papei Leon al X-lea, fiul lui Lorenzo di Medici. Lorenzo di Medici a fost şeful unei bogate bănci în Florenţa şi al unei familii ce fusese împuternicită de Papa Ioan al XXIII-lea să încaseze pentru biserică cele zece procente şi impozite. Luther a fost mai ales împotriva afacerilor băneşti ale bisericii, care nu mai era un lăcaş primordial al credinţei.


VA URMA...


http://masonmusic.org/home.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog, fiti atenti la cuvintele pe care urmeaza sa le scrieti.Bunul simt este cel care trebuie sa primeze si sunt sigur ca asa veti face.Multumesc...:-)
Please pay attention to the words that is going to write here.Common sense is the one that should be a priority and I'm sure you will.Thank you...:-)