_ _

luni, 20 mai 2013

Organizatii secrete...continuare(3)


După moartea lui Luther, cel ce a dus Reforma mai departe a fost sir Francis Bacon, unul dintre cei mai importanţi membri ai Rosacrucei, regele James I al Angliei numindu-l coordonatorul proiectului de elaborare a unei Biblii anglicane. Această versiune a Bibliei, cunoscută sub numele de "Versiunea King James", din anul 1611, este Biblia cea mai folosită în lumea de limbă engleză.
Contrareforma a fost condusă de o organizaţie nou formată a iezuiţilor.
Aceasta a fost o organizaţie militară, cu simboluri şi ritualuri secrete, iniţiată în 1534, de Ignatiu de Loyola. Cei din gradul al doilea cereau în jurământul lor moartea protestanţilor şi masonilor. Iezuiţii au fost trimişi în Anglia, ca să-i urmărească pe protestanţi. În acel timp, masonii şi protestanţii din Anglia trebuiau să-şi apere secretul, dacă nu voiau să-şi piardă capul. Masonii au lucrat în mare secret în Anglia, Irlanda şi Scoţia. Unul dintre maeştri, împreună cu marele maestru al templierilor, au luat parte la semnarea "Magnei Charta".


În anul 1717 Loja masonică din Londra începe o activitate la suprafaţă: situaţia în Anglia se schimbase, masonii îşi puteau duce activitatea nestingheriţi. Aceasta este data când, în multe cărţi care tratează istoria masoneriei, este consemnat începutul ei.
Oficial este adevărat, dar activitatea secretă a masonilor începuse cu mult înainte; activitatea secretă nu şi-ar fi avut rostul, dacă fiecare om ar fi ştiut când, unde şi cine sunt aceşti oameni.
Activitatea deschisă a lojei londoneze a stârnit consternare în rândul lojilor masonice, care au considerat aceasta ca o trădare. După ce spiritele s-au potolit, lojile au început să se împrăştie în toată Europa şi în Lumea Nouă.
Declaraţia de Independenţă a fost semnată aproape exclusiv de masoni, George Washington şi generalii săi fiind mai toţi masoni.
O altă organizaţie secretă, cu mare influenţă, se crease în Anglia şi căuta să câştige controlul asupra vieţii politice engleze: evreii rabini, bogaţi conducători politici şi spirituali ai poporului evreu din diasporă, şi-au unit forţele într-o grupare cunoscută sub numele de "Înţelepţii Sionului".
Din anul 1640 până în 1689, ei au plănuit în Olanda revoluţia engleză (înlăturarea de pe tronul Angliei a Stuarţilor), dând sume mari de bani diverselor părţi, reuşind prin bani şi influenţă să-l pună în fruntea armatei olandeze pe Wilhelm cel Tăcut din casa Nasau-Orania, care apoi a devenit prinţul Wilhelm al Oraniei. Înţelepţii Sionului au aranjat o întâlnire între acesta şi Mary, fiica cea mare a ducelui de York, care era şi sora regelui Carol al II-lea al Angliei, fratele şi urmaşul lui Jacob al II-lea.


În 1677 ei s-au căsătorit şi au avut un fiu, pe Wilhelm al III-lea, care mai târziu s-a căsătorit cu Maria a II-a, fiica lui Jacob al II-lea. Astfel s-a înrudit casa regală olandeză cu cea engleză. Cu ajutorul unor partide influente în Anglia şi Scoţia, Stuarţii au fost îndepărtaţi de pe tron şi în locul lor a fost pus în 1689, Wilhelm al III-lea al Oraniei. Acest mason a format ordinul Oraniei, organizaţie anticatolică, sprijinitoare a protestantismului, ordin care există şi astăzi şi care are în Irlanda peste 100.000 de membri, care poartă actualul război religios. Regele Wilhelm al III-lea a implicat Anglia în războaiele costisitoare împotriva Franţei catolice, ceea ce a făcut ca Anglia să intre în datorii mari. Cu ajutorul agentului său William Paterson, Wilhelm al III-lea a convins trezoreria engleză să împrumute 1,25 milioane lire sterline de la băncile evreieşti. Aceasta a fost recompensa oferită Înţelepţilor Sionului. Condiţiile acestui împrumut au fost următoarele:
1. Numele celor ce împrumută să rămână secret, apoi li se dă dreptul să înfiinţeze "Banca Angliei" (o bancă centrală).
2. Directorilor acestei Bănci li se dă dreptul să fixeze preţul aurului la paritatea monedei de hârtie.
3. Le este permis ca pentru fiecare 500 g aur depus să împrumute 10 lire sterline.
4. Li se dă împuternicirea să "consolideze" datoriile naţionale ale statului şi pentru acest lucru, să încaseze impozite directe de la popor.


Astfel a luat fiinţă Banca Naţională a Angliei. Acest soi de afaceri bancare au dat posibilitatea bancherilor evrei să câştige 50% la o investiţie de 5%. Poporul englez trebuia să plătească. Creditorii nu au fost niciodată interesaţi ca datoriile să fie plătite, deoarece astfel aveau mereu influenţă şi presiune asupra debitorilor şi asupra vieţii politice engleze.
Datoria naţională a Angliei a crescut de la 1.250.000 lire sterline în 1604 la 16 milioane lire sterline în anul 1698. După Wilhelm al III-lea, tronul a fost ocupat de Casa de Hanovra, deoarece dinastia Windsor descinde din linia Hanovra şi ei deţin tronul până astăzi. Că englezii nu au fost fericiţi să aibă un rege de origine germană se înţelege de la sine, deoarece s-au creat mai multe grupuri care se luptau să aducă Stuarţii din nou pe tronul Angliei.
Din cauza acestui pericol, regii din linia Hanovra nu au alcătuit o armată naţională, ci au angajat mercenari germani. Aceştia au fost plătiţi bineînţeles din casieria statului englez, aducând indirect profit bancherilor evrei de la Banca Angliei. Cei mai mulţi mercenari au fost puşi la dispoziţie de către prinţul Wilhelm al IX-lea din Hessen-Hanau, un prieten al Casei Hanovra.
În anul 1567, lojile engleze s-au împărţit în două: lojile masonice yorkeze şi cele londoneze. La începutul secolului al XVII-lea s-a schimbat caracterul lojilor masonice, devenind oculte, secrete, iar în ele au intrat diverse bresle. În anul 1717, pe 24 iunie s-au întrunit reprezentanţii a patru mari loji londoneze, care au creat o mare lojă engleză, numită şi "Loja mamă a lumii".


Sistemul era bazat pe trei grade: ucenic, calfă, maestru, care se mai numea şi gradul albastru. Această mare lojă "a susţinut" dinastia Hanovra, acordându-i lui Frederic, prinţ de Wales, în 1737, amândouă gradele masonice. Mai târziu, în următoarele generaţii, a fost acordat membrilor familiei regale gradul de maestru: lui Frederic August, regelui George al IV-lea, regelui Eduard al VII-lea şi regelui George al VI-lea. Duşmanii casei domnitoare Windsor s-au organizat (în favoarea aducerii la tron a Stuarţilor) în grupul militant al jacobinilor în 1688.
Pentru a sprijini pe Jacob al III-lea, fiul lui Jacob al II-lea (cel alungat de pe tron), jacobinii au creat o lojă nouă masonică, cu numele "loja templierilor scoţieni" în 1725; ea a fost creată de către templierul Michael Ramsey.
În 1736 a fost înfiinţată "Marea lojă Scoţiană". Cum vedem, avem de-a face cu două mari loji, în opoziţie una faţă de cealaltă: „marea lojă londoneză“ a liniei Hanovra şi ”marea lojă scoţiană“ a liniei Stuarţilor. Cine este oare cel de-al treilea necunoscut interesat în discordia dintre aceste două organizaţii? Nu cumva Iluminaţii?




INCOGNITO 2012 "GOODBYE TO YESTERDAY"


New Order - Touched By The Hand Of God

Daft Punk - Get Lucky (Official Audio) ft. Pharrell Williams 

2 comentarii:

  1. This blog is great, especially some poems and images excelente.I congratulate you.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank your sir, are great as sign on my blog, and read something.You are among the few who have the time to write a short review it.Thanks for the feedback and good thoughts.
      I expect to return.

      Ștergere

Va rog, fiti atenti la cuvintele pe care urmeaza sa le scrieti.Bunul simt este cel care trebuie sa primeze si sunt sigur ca asa veti face.Multumesc...:-)
Please pay attention to the words that is going to write here.Common sense is the one that should be a priority and I'm sure you will.Thank you...:-)