Asa cum v-am obisnuit,dupa o perioada de absenta sa revin cu subiecte,la care nu m-am gandit.Voi nici atat,poate v-ati asteptat la altceva,dar ce mai conteaza nu-i asa?Viata voastra cotidiana este la fel ca a mea,cu schimbari evidente in ce priveste locatia,ritmul ei,greutatile si bucuriile care pe toti ne cuprind.De aceea nu cred ca este vreun stil de viata pe care sa-l intalnesc si sa nu-i fac faţă.La fel sunteti si voi,dar cativa dintre cei care-mi viziteaza blogul,ma refer la cei din alte tari,de pe alte continente,poate n-au avut experienta unei vieti atat de agitate si grele cum am avut eu parte,implicit si conationalii mei.Dragi internauti,in ultima instanta,asa, in lipsa de subiect,voi transcrie o poezie gasita intr-una din cartile mele vechi si care sper sa va placa.

"Cu toamna in odaie

Mi-a batut azi noapte Toamna`n geam-
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca`n fiecare an,
M`a rugat s`o las sa intre in odae
Ca-mi aduce o cutie cu "Capstan"
Si tigari de foi Rotterdam...

Am privit in jurul meu si`n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece...

Doamne!..Cum puteam s`o las sa plece?
Daca pleaca,cine stie cand mai vine?
Daca`n toamna asta poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara`n geam?"

Stiti cine este autorul ei?Va voi scrie in postarea viitoare,iar pana atunci,cu bine!