Bine v-am regasit...

Iata ca a trecut un an de cand n-am scris aci.Voi incerca sa va transmit toate gandurile mele bune,odata intrati pe usa lui 2011,asa cum si voi,presupun o faceti citind aceste randuri.Ei bine,mai sunt cateva zile,si...la lucru pentru multi dintre d-voastra.Eu zic ca nu este suficient sa muncim.Si calul munceste,si boul.Iar cand muncim fara sa gandim si fara speranta,nu valoram mai mult decat ei.Adesea fiintele cele mai amarate fac o munca mecanica si le lipseste curajul sa abandoneze,nu-i asa dragi cititori ?Daca vreti rasplata pentru munca voastra,daca vreti odihna dupa truda,trebuie sa rezistati cu speranta,credinta si incredere,stiind ca raspunsul se afla in marea inima a lui D-zeu.Nu darurile lipsesc.Nici forta aceea de care tot vorbim  si ne ridicam uneori privirile spre cer,in speranta ca o vom putea simti nu e in intarziere cand e vorba sa ne indeplineasca dorintele,ci noi suntem incapabili sa vedem,sa recunoastem binele din pricina gandurilor noastre de descurajare si de lipsa.Deci nu va lasati descurajati de esecul din ajun.Am ales pentru voi,gasita in "Forbe Magazine",aceasta poezie a lui T.C.Howard si sunt sigur ca veti aprecia profunzimea cuvintelor exprimate in versuri.

"Ziua de ieri  trecut-a: n-a fost decat un vis;
Trecutul ne-a lasat doar amintire.
Ziua de maine se contureaza pe ecranul Sperantei,
O flacaruie,simpla nalucire.
De ce ne vaitam pentru durerile de ieri,
Sa intristam imaginile amintirii-n minte?
De ce sa ne mai chinuim,sa suferim-caci suferinta ucide-
Pentru lucruri ce nu vor avea loc maine?
Pace si liniste cenusii sale;
Nu-i om sa fi vazut cu limpezime ziua cea de  maine,
Speranta,insa si increderea-i sunt balsam.
Clipa prezenta este tot ce am si ce-i al meu,
O pot folosi bine sau irosi,asa cum voi putea;
Dar stiu ca viitorul meu depinde doar
De felul-n care traiesc azi...
In clipa prezenta,eu imi alcatuiesc trecutul ca si viitorul;

Tot ce doresc pot face eu din ele,
Prin faptele si lucrurile ce azi le savarsesc,
Prin cuvintele ce le rostesc,prin gandurile ce le am.
Astfel,eu nu ma tem de viitor si nici trecutul nu mi-l plang.
Caci fac toate acele lucruri de care azi ma aflu-n stare,
Traindu-mi fiecare clipa de parca cea din urm-ar fi;
Si poate chiar ca este!Cine stie?Si cine poate-a spune?"

Am "alunecat' si eu prin scrierea de azi,pe un taram atat de vast,cel al credintei,de care ne-am indepartat atat de mult,incat  mi-este teama sa dezvolt teorii si povesti de care sunt strain.
"Datoria noastra si ziua de azi ne apartin,a scris un mare ganditor,iar rezultatele si viitorul ii apartin lui Dumnezeu".Pe scurt,o foarte buna sa-i zicem rugaciune sau dorinta proprie,zilnica ar putea fi cea pe care am citit-o de curand intr-o revista:"Doamne,eu voi continua sa vaslesc,iar TU-sa conduci corabia".
Usor de spus,veti gandi voi,poate,,dar inca nu vi s-a intamplat nenorocirea care m-a lovit pe mine.Sunt doborat de boala sau infirm,in urma unui accident,sau poate ca sunt ruinat sau altceva,la fel de tragic.Shakespeare s-a gandit insa la situatia aceasta cand a spus:"Cand norocul pare sa-i surada omului,atunci il priveste cu ochi amenintatori."In aceeasi revista,Tolstoi a scris despre un revolutionar:"Imi puteti trimite trupul la inchisoare,dar nu va puteti atinge de ideile mele".
 Asa nici d-voastra si nimeni nu puteti ridica ziduri in jurul gandului.Nu puteti trimite la inchisoare o idee.Nu puteti baga in cusca energia,entuziasmul,spiritul de initiativa,apanaje ale unui spirit ambitios.
Iata ce ne deosebeste de animale.Cat despre Ella Wheeler Wilcox,nu am decat a spune,de exceptie,pentru ce a scris...

            "Nu varsa lacrimi
        Pe procesul verbal manjit al anilor pierdut.
        Ci  intoarce pagina
        Si zambeste,zambeste,vazand
        Frumoasele pagini nescrise,ce pentru tine raman".

Tot pentru d-voastra,voi ramane acelasi...Costi Pop.

Gregg Karukas - Isabella