_ _

05 ianuarie 2014

Terasa mării



Marea e agitata,cred,din cauza ta,
Cat de frumoasa poti sa fi...
Valuri mari,se sparg de tarm
Si vantul spulbera din spuma alb-galbuie,
Peste terasa,unde esti si tu.
Suvoaie cafenii,decoloreaza marea,
Din preajma mesei tale,cuprinsa de spuma ei,
Iar cateva barci sunt trase,sus,pe mal.
Un grup de marinari,voiosi,
Se-apropie,sa te priveasca,asa frumoasa esti...
De-a lungul marii,se vad fasii netede de pamant,
Pe care-as vrea sa stau si de acolo,
Sa te pot privi si eu.
Vantul,usuca noroiul,lasand in urma lui,firicele de praf.
As vrea sa cred,ca tu esti cea de pe terasa...
Deunazi,am urmarit tot bulevardul,de-a lungul marii,
O femeie,ce semana intr-un fel cu tine,
Temandu-ma de ea,sa ma apropii,stiind ca nu esti tu,
Temandu-ma ca sa nu pierd din sentimentul
Ce ma incearca si acum...
Acela,c-am sa te pierd curand,ca ai sa ma parasesti.

Zipf,Austria
27 decembrie 2013
Costi Pop



Tristete



Daca vrei,flori si pietre ca sa vezi,pe langa mine,
Atunci cand vantu-ti va sopti,in amintire,
Ca e momentul,din nou,ca sa vii,
Eu sunt aici,fi sigur,nu plec niciunde...
De vrei sa-mi povestesti ceva,ce s-a mai intamplat,
In viata lor si in a ta,
Asculta vantul,care bate,aproape ne-ncetat.
Poti crede,ca el vine la tine,fara vreun motiv?
El mai intai,se-opreste pe la mine,
Sporovaim,in felul nostru,despre tot ce vreau sa stiu,
Apoi,il trimit la tine,iar daca-ti faci un pic de timp,
Te rog sa vii...el iti va spune.
Sa nu crezi,ca nu te-aud,chiar daca taci
Nevrand sa-mi stingheresti locul,pe care-l ingrijesti,
Ba dimpotriva,spune-mi ce gandesti,eu pot sa te ajut,
Macar sa treci peste inca un hop.
Chiar daca sunt aici,nu sunt acolo,unde-as vrea sa fiu,
Vantul mereu e langa noi,si-acum,adie frunze,flori,pamantul
Si pietrele care nu mor,ele n-au viata,
Asa cum n-am nici eu...

Zipf,Austria
27 decembrie 2013
Costi Pop



Umbra surasului tau



Doar maine,vei mai fi cu mine-asa
Iar umbra surasului tau,cand vei pleca,
Sa-mi coloreze visul,iar usa sufletului,
Te rog,s-o lasi deschisa,asa,
Ca ochi-mi sa-ti sarute amintirea,
Buzele tale,sa-mi incalzeasca inima,
Cuprinsa de tristete,
Privirea ta,sa-mi lase primavara,
Peste-a stelelor lucire.
De vrei,poti ca sa privesti in urma ta,
Ca sa revezi,daca mai are rost,
Ceva trecut din viata ta,sau daca nu,
Doar umbra surasului tau,atunci cand vei pleca.

Zipf,Austria
26 decembrie 2013
Costi Pop

Pianul



Pianul vechi,la care nu demult,te-ai asezat

Mi-aduce-aminte de un film ciudat,

Pe care,nu l-am revazut de-atunci vreodat`,

Despre o pianista, ce m-a fermecat...

Maini delicate-ating pianul negru din odaia

Strafulgerata de privirea mea,cand,deodata,

Mi-aduc aminte de ceva,ce as fi vrut sa uit...

Veneam destul de abatut spre casa,cand,

Umbra unui barbat,observ intrand

Si nu oriunde,sunt buimacit,din nou,la mine-n casa.

Zambesc,sau sunt furios,nici ca-mi mai pasa,

E unspe` ceas de seara,e cald,e rece,

Nici nu mai stiu cum e afara...

Maini delicate,ating pianul vechi si negru,

Lasand amprente,ce unii politisti,

Cu usurinta,cred ca le-ar gasi,

Degete lungi si frumoase,ce in memorie pastreaza,

Note ale unui Schubert,Mozart sau Chopin,

Nici Beethoven nu e absent,la fel ca si Vivaldi,

De la scena,care se repeta,de ceva vreme...

Maini delicate,aluneca peste pianul negru

Si peste gatul alb si palid de tenor,

Toti parca au inceput sa cante-n atingeri senzuale

De iubire-n sol major.

Intru si eu,sa pot opri macar,scena in care ea,

Deja-i in patul meu,cu-altcineva,

Fara sa-i deranjeze nici Strauss,Johann,sau Josef,

Tchajkovsky sau chiar si Bartok,ca e si el aici,

Enescu George, nu lipseste nici el,mereu a fost curios

Si pentru ea,compus-a ceva romantic si frumos,

E-o muzica ce nu o pot uita,e parca din alta lume,

Parca-i venita,numai din lumea mea...

In prima clipa,ma gandeam sa nu fac zgomot,

Sa pot,sa ii surprind,pe toti,care sunt numai ochi,urechi

Asa cred ca sunt toti muzicienii

Si mai ales pe EA,femeia,pianista,care a fost a mea

Ce face sa se-auda,sunete,ce nu se pot aici reda,

E-n alta dimensiune,cea a imensului pacat,

Ce mi-a fost dat si mie,sa-l traiesc,mult timp,cu-adevarat

Printre palete de culori si uleiuri de in sicativat,

Pe planse incepute,cu peisaje,flori,portrete,chiciuri

Si ce este mai ciudat,nicicand langa pianul negru,

Ce-asteapta,de ea,sa fie mangaiat 

Chiar in odaia plina, cu muzicieni celebri.

Poate si voi va intrebati,de ce nu-i pot opri-n a se iubi,

De ce nu pot macar sa fac un zgomot scurt,sau cum o fi,sa-l fac,

Ei bine,dragi pamanteni,am mai incercat,

In fiecare seara pe la unspe`,cand mai toti sunt invitati,sau nu,

Aicea,intrarea-i libera,nu-i musai vreun bilet...

Cand vine vorba despre muzica si muzicieni,

E ceva atata de mirific,atata-i de concret,

Incat numai la mine-acasa,nu si la sala de concert sau teatru,

Sa iasa tot pe dos...si chiar n-am reusit.

Se mai intampla si dimineata pe la doua,note nocturne,

Sa-i lumineze calea,spre patul,ce a fost al meu,

Unui alt prim solist,sau balerin,

Ce chipurile,la repetitii,ceva si-a uitat...

Si EA,cu generozitate si tandrete,sub alta forma le-a inapoiat.

E ceea ce si voi,citind,va imaginati,

Cat e de greu sa fi artist plastic,sau in fine, muzician,

Sa uiti cate-odata de note,peisaje,chiar si de pian,

De sevalet,de Mozart,Schuman sau Chopin,

Sa uiti de frac si loden,de costumul argintiu,

Of Doamne,dragi prieteni,ce-am uitat...

Ca eu nu mai sunt viu.


Zipf,Austria

26 decembrie 2013

Costi Pop


Noul An, in gara veche(probabil din Klausenburg...)



Sunt pe peronul garii, de ceva timp, astept pe cineva sa vina.
Timpul, parca a stat pe loc si nu stiu cat a sa mai tina.
Ma uit spre lume,de parca i-as recunoaste cumva,
Astept chiar semne de salut,de parca,
As fi eu presedinte,sau vreun actor in haina de catifea.
Nu se intampla chiar nimic din toate astea,
Timpul se scurge ca-ntr-o clepsidra cu nisip,
Ce umple plaja garii,care-acuma-i goala.
E frig aici,pe banca ponosita,e frig afara,
Nu mai sunt chiar asa de tanar,sa nu simt nimic,
Trecut-a peste mine-a nu stiu cat-a primavara
Si-am si uitat de cand nu ne-am iubit.
Traiesc din vise,planuri ce nu ies,din dragoste de oameni,
Traiesc visand la clipa-n care,te-oi fi regasit...
Am si uitat de frig,scriindu-ti imaginar,pe cerul plin de nori
Si cativa fulgi de nea,coboara pe peronul garii,unde-s eu,
Acela,care-asteapta,ca sa vina cineva
Si care-a uitat,cat a trecut,de cand nu te-a iubit.
E frig in seara asta, mi-a fost mai frig, parca, in alti ani,
De cand te-astept,pe banca ponosita,ca sa vii...
Un ceas arata intr-un fel,e pe peronul meu,
Iar celalalt,arata altfel,care e bun,care e rau?
Care mi-arata cine sunt eu,la asta ora din noapte,
Ca sa te-astept mereu,mereu,poate-ai sa vii la mine.
Mi-e frig si-mi este bine,daca-r fi cald,as adormi
Si n-as putea,sa mai gandesc la tine.
Ma-ntind pe banca ponosita,ce cred ca-i unsa cu slanina...
Hei,omule,trezeste-te,imi spune-o voce feminina,
Cat as fi vrut sa fie-a ta,
E doar vocea femeii de serviciu,care ma-npunse cu matura...
Hei omule,ridica-te,hai nu mai sta,(Doamne Iarta-ma...)
E Noul An deja,indreapta-te si d-ta pe undeva.






Zipf,Austria

26 decembrie 2013
Costi Pop



04 ianuarie 2014

Repetitia unui vis



Ti-aud numele in adancul inimii,
Oriunde m-as afla,in orice spatiu al vietii.
Culori din suflet,se-amesteca de un albastru nestiut de mine,
E-o combinatie de neintelegeri intre ele,asa cum nu voi sti,
Daca eu am existat vreodata si totul,nu-i decat un vis.
In el,erai si asta-noapte,cu altul si eu priveam,a neputinta
Fiori si stari ciudate-mi invadau fiinta
Si cate-as fi vrut sa fac,dar nu puteam,
Decat sa va privesc,sa tac.
O vesnicie mi s-a parut a tine totul,
Priveam,taceam,nimica nu faceam,doar gandul ma-nsotea,
Ca tu,din nou,in visele mele,esti cu-altcineva.
Nu stiu cat a tinut acest cosmar,in care,
Aproape de mine,in neputinta mea...e clar,
Ca nici de data asta,nu este noaptea mea,
Caci m-am trezit,iar patul odihnei mele,
Este gol,e doar cu mine,
Degeaba,mana-mi o intind,ca sa te simt,
Degeaba,ochii imi deschid,ca sa te vad,
E in zadar,ca tu esti prea departe...
Unde,cu cine si de ce,sunt doar vorbe,amestecate cu mister.

Zipf,Austria
26 decembrie 2013
Costi Pop

Mincinosul



Ca te iubesc...?
Te-am mintit de-atatea ori,incat,totul mi se pare normal.
Traiesc in minciuna,ca un soarec,pe-o bucata de burete...
Nu-mi aduc aminte cand am spus altceva,
Pentru ca-s un nemernic,ce nu merita prea mult.
Chiar si putinul ce-l obtin mintind,e mult peste masura,
Pentru ca,am trait mereu asa,in lumea mea bolnava
M-am molipsit de la ceilalti nemernici,ce-au impanzit pamantul,
Care ne rabda,pana cand vom fi sub el.
Atunci,ma rog,sa ma apese atat de tare,
Incat sa nu ma mai suport,ca doar sunt un nemernic.
M-am mintit de-atatea ori,incat nu mi-amintesc de adevar,
Nici nu mai stiu cine sunt eu,de ce exist,daca traiesc.
Te-am mintit de-atatea ori ca te iubesc,incat,
Nu-mi mai aduc aminte,nici cand am spus-o
Si nici cand preotul m-a intrebat,daca te vreau..
A fost un DA,extrem de raspicat,insa n-a fost nimic adevarat
Sti de ce,ca-s un nemernic,ce pamantul,atata vreme,l-a rabdat.
Minciuna,a fost mereu cand ma-ntrebai,de-mi place-al tau amor,
Ma prefaceam atat de tare,ca imi jucam bine acel rol.
Au fost minciuni atata de perfecte si azi le am cu mine
De-atatea ori te-am mintit ca te iubesc,incat eu cred si-acuma,
Incearca sa ma intelegi,ca sunt de-aceeasi parte cu minciuna.

Zipf,Austria
25 decembrie 2013
Costi Pop


Protected by Copyscape