_ _
Pianul
Pianul vechi,la care nu demult,te-ai asezat
Mi-aduce-aminte de un film ciudat,
Pe care,nu l-am revazut de-atunci vreodat`,
Despre o pianista, ce m-a fermecat...
Maini delicate-ating pianul negru din odaia
Strafulgerata de privirea mea,cand,deodata,
Mi-aduc aminte de ceva,ce as fi vrut sa uit...
Veneam destul de abatut spre casa,cand,
Umbra unui barbat,observ intrand
Si nu oriunde,sunt buimacit,din nou,la mine-n casa.
Zambesc,sau sunt furios,nici ca-mi mai pasa,
E unspe` ceas de seara,e cald,e rece,
Nici nu mai stiu cum e afara...
Maini delicate,ating pianul vechi si negru,
Lasand amprente,ce unii politisti,
Cu usurinta,cred ca le-ar gasi,
Degete lungi si frumoase,ce in memorie pastreaza,
Note ale unui Schubert,Mozart sau Chopin,
Nici Beethoven nu e absent,la fel ca si Vivaldi,
De la scena,care se repeta,de ceva vreme...
Maini delicate,aluneca peste pianul negru
Si peste gatul alb si palid de tenor,
Toti parca au inceput sa cante-n atingeri senzuale
De iubire-n sol major.
Intru si eu,sa pot opri macar,scena in care ea,
Deja-i in patul meu,cu-altcineva,
Fara sa-i deranjeze nici Strauss,Johann,sau Josef,
Tchajkovsky sau chiar si Bartok,ca e si el aici,
Enescu George, nu lipseste nici el,mereu a fost curios
Si pentru ea,compus-a ceva romantic si frumos,
E-o muzica ce nu o pot uita,e parca din alta lume,
Parca-i venita,numai din lumea mea...
In prima clipa,ma gandeam sa nu fac zgomot,
Sa pot,sa ii surprind,pe toti,care sunt numai ochi,urechi
Asa cred ca sunt toti muzicienii
Si mai ales pe EA,femeia,pianista,care a fost a mea
Ce face sa se-auda,sunete,ce nu se pot aici reda,
E-n alta dimensiune,cea a imensului pacat,
Ce mi-a fost dat si mie,sa-l traiesc,mult timp,cu-adevarat
Printre palete de culori si uleiuri de in sicativat,
Pe planse incepute,cu peisaje,flori,portrete,chiciuri
Si ce este mai ciudat,nicicand langa pianul negru,
Ce-asteapta,de ea,sa fie mangaiat
Chiar in odaia plina, cu muzicieni celebri.
Poate si voi va intrebati,de ce nu-i pot opri-n a se iubi,
De ce nu pot macar sa fac un zgomot scurt,sau cum o fi,sa-l fac,
Ei bine,dragi pamanteni,am mai incercat,
In fiecare seara pe la unspe`,cand mai toti sunt invitati,sau nu,
Aicea,intrarea-i libera,nu-i musai vreun bilet...
Cand vine vorba despre muzica si muzicieni,
E ceva atata de mirific,atata-i de concret,
Incat numai la mine-acasa,nu si la sala de concert sau teatru,
Sa iasa tot pe dos...si chiar n-am reusit.
Se mai intampla si dimineata pe la doua,note nocturne,
Sa-i lumineze calea,spre patul,ce a fost al meu,
Unui alt prim solist,sau balerin,
Ce chipurile,la repetitii,ceva si-a uitat...
Si EA,cu generozitate si tandrete,sub alta forma le-a inapoiat.
E ceea ce si voi,citind,va imaginati,
Cat e de greu sa fi artist plastic,sau in fine, muzician,
Sa uiti cate-odata de note,peisaje,chiar si de pian,
De sevalet,de Mozart,Schuman sau Chopin,
Sa uiti de frac si loden,de costumul argintiu,
Of Doamne,dragi prieteni,ce-am uitat...
Ca eu nu mai sunt viu.
Zipf,Austria
26 decembrie 2013
Costi Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog fiți atenți la cuvintele pe care urmează să le scrieți. Bunul simț este cel care trebuie să primeze si sunt sigur că așa veți face. Mulțumesc ! :-)
Please pay attention to the words that is going to write here. Common sense is the one that should be a priority and I`m sure you will. Thank you ! :-)