Organizaţia VRIL
În anul 1919 s-a constituit organizaţia VRIL, din membrii unui ordin Templier. Aceştia au avut sediul în Germania, nu departe de graniţa cu Austria (Ramsau). Ei s-au ocupat foarte intens cu studiul sistemului solar Aldebaran.
Sistemul solar Aldebaran, care se află la o distanţă de 68 de ani-lumină de Pământ are, probabil, două planete locuite, care poartă numele de "Sumeran".
În urma unui fenomen cosmic, soarele Aldebaran a început să se extindă, făcând imposibilă viaţa pe aceste două planete. Templierii spun că aceşti locuitori au părăsit Aldebaranul, colonizând planeta Marte din sistemul nostru solar. Marile oraşe-piramide (fotografiate de sonda Viking în 1976), precum şi faţa planetei Marte, sunt martori ai acestor locuitori înzestraţi cu o tehnică extraordinară.
Organizaţia VRIL a fost convinsă că aceşti locuitori au vizitat şi planeta noastră. De aceea şi-au propus ca temă construirea unui obiect zburător care să cerceteze universul.
Trei ani, au cercetat energii alternative. Ei spuneau că o energie bazată pe explozie sau ardere este o energie distructivă şi tot ce este distructiv este de origine satanistă. O energie constructivă, ca tot ce este constructiv, este o energie dumnezeiască. Deoarece implozia, spre deosebire de explozie, este o energie dumnezeiască.
Cercetătorii acestei organizaţii, în frunte cu Victor Schanberger sau W.O. Schumann de la Politehnica din München, au preluat ştiinţa lui Johann Kepler, ştiinţa secretă a pitagoreenilor, păstrată din tată în fiu de Templieri, iar după trei ani de cercetări au început să construiască acest proiect.
În vara anului 1922, au început să construiască un obiect zburător rotund. Un disc de 8 m diametru, peste care s-a suprapus paralel un alt disc de 6,5 m diametru, având şi un al treilea disc dedesubt, de 7 m diametru. Aceste trei discuri au fost prevăzute cu o gaură în mijloc de 1,80 m diametru, în care s-a montat un agregat înalt de 2,40 m. În partea inferioară, s-a montat un pendul care ţinea discurile în balanţă.Aceste discuri, învârtindu-se în sens invers între ele, dădeau naştere unui câmp electromagnetic de rotaţie. Ce capacitate avea această farfurie zburătoare nu se ştie; cu ea s-au făcut experimente doi ani, după care a fost demontată şi dusă în depozitul fabricii Messerschmidt din Augsburg.
În mai multe centre industriale sunt asemenea obiecte,înregistrate sub codul secret JFM.In principiu, s-a căutat ca prin crearea unui câmp puternic de energie să se creeze
o independenţă faţă de forţele cosmice cum sunt: gravitaţia, electromagnetismul, razele distale, materia, microcosmosul.
În iunie 1934, Schanberger a primit sprijin din partea lui Hitler şi misiunea de a lucra mai departe acest proiect. Sub conducerea lui Schumann, s-a construit în fabrica de avioane Arado din Brandenburg primul obiect zburător rotund experimental RFZ 1.
Acest avion s-a ridicat vertical 60 m, după care a început să danseze câteva minute; sistemul de conducere Arado 196 s-a dovedit ineficace. Cu mare greutate a reuşit pilotul Lolthar Waiz să aducă pe pământ acest obiect. El a reuşit să sară din cabină, înainte ca discurile care se roteau vertiginos să rupă în bucăţi întreaga maşină.
Spre sfârşitul anului 1934, a fost gata prototipul RFZ 2, care era prevăzut cu o comandă de impuls magnetică de 5 m diametru şi avea următoarele caracteristici de zbor: cu cât viteza era mai mare, contururile optice deveneau confuze, în culorile tipice ale UFO, roşu, oranj, galben, verde, alb, albastru sau violet, în funcţie de viteză.
În 1941 RFZ 2 a fost fotografiat în sudul Oceanului Atlantic, în timpul zborului spre Polul Sud. Tot în 1941, s-a încercat să fie folosit ca avion de recunoaştere, în Anglia.
Nu a putut fi folosit ca avion de luptă, pentru că zborul permitea viraje numai la 90, 45 sau 22°30'.
După acest succes, organizaţiei VRIL i s-a dat un câmp de experimentare propriu în Branderburg.
La sfârşitul anului 1942 s-a construit VRIL 1, de 11,5 m diametru, cu o viteză de 2900 km/h. La schimbarea cursului cu 90°, piloţii nu erau afectaţi. Din acest model s-au construit 17 bucăţi, multe fiind prevăzute cu o cupolă de sticlă.
În acest timp, s-au construit V7 şi RFZ 7, o combinaţie de discuri rotative şi motoare convenţionale. RFZ 7 avea un diametru de 42 m şi a fost construit de grupurile Schriever-Habermohl şi Miethe-Belluzo. La o aterizare la Polul Nord, una dintre aceste nave s-a distrus.
Un alt aparat RFZ 7 a fost fotografiat mai târziu, lângă Praga. În iulie 1941, ambele grupuri de constructori au construit un corp zburător rotund, RFZ 7T, care s-a dovedit foarte bun.
În interiorul SS-ului a existat un grup, care se ocupa de energii alternative, pentru a nu mai fi dependenţi de petrol. Căpitanul inginer Coler a construit un motor numit Thule-tachionator.
În august 1939, s-a dat pentru zbor RFZ 5, numit şi "Hanebu I" cu 8 oameni la bord şi viteza de 4800-17000 km/h; a fost echipat la bord cu 2 tunuri de 6 cm şi 4 MK 106.
În 1942 a urmat Hanebu II, cu un zbor de 55 ore, 9-20 persoane la bord şi o viteză de 6000 km/h. Au existat planuri pentru un avion VRIL 7 cu spaţiu mare şi un diametru de 120 m.
După scurt timp, s-a construit Hanebu III, prototipul cel mai superb, 71 m diametru, care a fost filmat în zbor. Capacitatea era de 32 de oameni, un zbor permanent de 8 săptamâni şi 7000 km/h viteză, ajungând în cazuri excepţionale şi la 40.000 km/h.
CIA şi serviciul englez de informaţii cunoşteau aceste lucruri, numind aceste obiecte
"Foo-Fighters". Ei urmăreau încă din 1942 dezvoltarea acestor avioane.
Au mai fost construite aşa-numitele "broaşte ţestoase zburătoare", fără oameni la bord, cu menirea să deranjeze orice circuit electric. Particularitatea, la apariţia unui UFO, este întreruperea oricărui curent electric.
C. Stevens, pilot al Forţelor Aeriene ale SUA, descrie că în timpul celui de al doilea război mondial, a văzut Foo-Fighters de culoare gri-verde sau roşu-portocaliu, care zburau câteodată la distanţe foarte mici de alte avioane.
La începutul anului 1943 a fost proiectat un avion tip ţigară, numit Andromeda (139 m lungime).
În 1943, de Crăciun, a avut loc o şedinţă importantă a societăţii VRIL în Colberg, Marea Nordului. Aici s-a discutat efectuarea unor zboruri în cosmos.
În 14 februarie 1944, Schriever şi Habermohl au lansat un avion ce se ridica vertical 800 m pe minut şi zbura orizontal cu 2200 km/h, la o înălţime de 24.200 m, de asemenea cu energie magnetică. Acest avion nu a mai putut zbura, deoarece a fost bombardat în Peenemünde.
Englezii şi americanii au găsit la începutul anului 1945, în arhive, toate planurile UFO şi au dat ordin să se transporte tot materialul existent în America.
În martie 1946, din ordinul lui Truman (operaţiunea "Paperclip"), oamenii de ştiinţă şi inginerii germani urmau să fie angajaţi în Statele Unite. Victor Schanberger, Werner von Braun şi alţii au fost aduşi în America pe cale "particulară".
Multe din aceste avioane rotunde au fost scufundate într-un lac din Austria, altele au fost demontate şi duse în America de Sud, altele au fost luate de aliaţi. Experienţa "Phoënix" din 1983 în America a folosit această tehnologie, ca urmare a proiectului Philadelphia din 1953.
Hanebu I, II şi III şi VRIL 1 au dispărut în mai 1945. În 1946 în nordul Suediei au fost văzute corpuri luminoase zburătoare, care au stârnit panică aliaţilor în est şi vest.
La o conferinţă în Arizona în septembrie 1991, au fost arătate timp de 3 ore obiectele zburătoare construite de nemţi, planurile şi bazele subterane.
Atentatul asupra lui Kennedy
Din anul 1963, se duce o dispută vehementă cu privire la motivele care au dus la asasinarea lui Kennedy. Un lucru este clar: tânărul preşedinte era pe cale de a urma în politică un drum propriu. Ceea ce a provocat o dură opoziţie din partea Establishmentului a fost, pe de o parte, destituirea şefului CIA Allan Dulles, după invazia nereuşită a cubanezilor din exil (Golful Porcilor, în Cuba) din 1961, iar pe de alta, rechemarea mau multor "advisors", consilieri militari SUA, din Vietnam.Hotărârea lui Kennedy de a pune capăt conflictului din Asia de sud-est şi a activităţii CIA în această parte
a lumii, nemulţumit foarte tare pe Iluminaţi.
De asemenea, în 18 iulie 1963 preşedintele a informat Congresul că doreşte să micşoreze deficitul Statelor Unite. El a vrut să forţeze exportul şi să introducă un impozit asupra procentelor încasate de cetăţenii americani care au depus bani la băncile din străinătate. Investiţiile de capital american în străinătate urmau să fie impozitate cu 15% anual. Aceste lucruri nu erau pe placul bancherilor internaţionali.
Acest preşedinte, singurul de până acum care nu a fost mason, ar fi fost un adevărat ales al poporului american.
Un alt motiv al asasinării lui Kennedy nu este de natură politică, ci se referă la dezvăluirea fenomenelor legate de farfuriile zburătoare.
În susţinerea acestei idei, vom aminti câteva fapte reale ţinute în secret. Astfel, în anul 1947, pe 2 iulie, la Rosewell, New Mexico, s-a prăbuşit un obiect zburător extraterestru. Au existat 92 de martori şi 35 de rapoarte.
În 1949, s-a raportat din nou un eveniment UFO. A existat un supravieţuitor, care a fost transportat la Los Alamos, (centru de cercetări secret şi foarte păzit al armatei americane), căruia i s-a dat numele EBE (extraterrestrial biological entity), fiind considerat un reptiloid uman. El a fost îngrijit şi prin proiectul "Sigma", s-a încercat a comunicarea cu EBE, dar fără succes.
EBE nu a putut fi ţinut în viaţă, datorită unor greutăţi de asimilare, care la el se făcea pe bază de clorofilă. A murit pe data de 18 iunie 1952. Colonelul care l-a îngrijit îl îndrăgise şi a descris întreaga poveste în "Cartea galbenă".
Un alt fapt s-a petrecut pe 20 februarie 1954, la baza aeriană Muroc, California.
Ofiţerii şi comandamentul bazei de la turnul de observaţie au văzut zburând un disc cam de 60-100 m diametru. Acest disc a fost observat chiar şi de către ultimul ofiţer al bazei, timp de aproape o oră. Preşedintele Eisenhower a fost chemat de urgenţă şi adus cu un helicopter.
Toţi cei de faţă au văzut aterizarea discului, din care au coborât oameni cam de 1,30 m înălţime, cu părul blond.
Acest episod este povestit şi de astronautul american Gordon Cooper.
Gerald Light de la CBS, un concern mass-media şi Paul Solomon de la baza aeriană, confirmă cele întâmplate. Călătorii din nava rotundă au luat contact cu pământenii, au făcut demonstraţii tehnice şi pe urmă au părăsit baza. Anumite zvonuri au afirmat că aceşti călători au demonstrat că se pot face invizibili.
Toate acestea au fost ţinute însă în mare secret până astăzi şi cei care au încercat să le dezvăluie au pierit. În 1949 ministrul apărării Forrestal a încercat să informeze opinia publică despre UFO; această intenţie a plătit-o cu viaţa: a fost aruncat pe fereastră, după ce a fost sugrumat. S-a afirmat că s-a sinucis, aruncându-se de la etaj.
Kennedy era hotărât să dezvăluie opiniei publice toate secretele în legătură cu farfuriile zburătoare. El a fost asasinat pe data de 22 noiembrie 1963. Primul glonte a fost tras într-adevăr de pe acoperişul depozitului, dar această lovitură nu a fost fatală. Glontele mortal a venit de la şoferul automobilului în care se afla Kennedy, un agent CIA.
Originalul filmului atentatului arată pe şofer cum se întoarce, îl împuşcă, iar capul lui Kennedy este zdrobit.
În filmele ce au circulat în alte ţări, locul unde stătea şoferul este retuşat. John Lear, unul dintre cei mai buni piloţi americani (deţinător a 17 recorduri de zbor) şi William Cooper, membru al Naval Intelligence, au analizat cu ajutorul computerului, în Japonia, trei filme originale.
Această analiză a arătat clar cum a fost împuşcat preşedintele, arma a fost identificată ca fiind o armă a CIA, de asemenea glontele special cu explozie întârziată (după explozie, creierul lui Kennedy nu a fost găsit).
Atentatul a fost pregătit de agenţii CIA Orlando Bosch, Howard Hunt, Frank Sturges, Jack Rubenstein (Ruby), Lee Harvey Oswald.
Toate detaliile în legătură cu atentatul se află în arhivele Serviciului American de Securitate şi vor fi ţinute secret până în anul 2029. Între timp, aproape toţi martorii şi conspiratorii atentatului au murit în mod misterios.
Povestea oficială a Comisiei Warren a fost comunicată în presă la 9 ore după atentat, singurul vinovat fiind găsit Lee Harvey Oswald.
Fratele preşedintelui, Robert Kennedy, stătea de asemenea în calea Iluminaţilor. El a fost asasinat pe 5 iunie 1968, cu puţin înainte de a câştiga alegerile prezidenţiale. Protocolul, la Capitolul 12, spune: "Cine stă în calea planului va fi adus mai aproape de moarte".
Amănuntele cu privire la aceste două atentate sunt descrise foarte bine în cartea lui William Cooper "Behold a pale horse".
Vaticanul
La sfârşitul celui de al doilea război mondial, aproape toţi monarhii au fost înlăturaţi. O bună parte din planul Iluminaţilor a fost realizat. Care a fost situaţia bisericii catolice? Serviciul secret al Vaticanului a fost de secole Ordinul Iezuiţilor. Acest ordin a fost înfiinţat în anul 1534 de Ignatiu de Loyola care, ca şi ceilalţi trei şefi ai ordinului, a fost de origine evreiască.
Puterea acestor şefi ai Iezuiţilor era atât de mare, încât ei au fost numiţi "Papii negri".
În timpul celui de al doilea război mondial, în Vatican s-au infiltrat şi alte loji masonice: OSS, MI6, Loja P2, care este cea mai mare lojă din Italia. În 1976 a fost un scandal public când s-a aflat că în loja P2 se află 121 de prelaţi ai Vaticanului ca: Jean Villot, Agostino Casaroli (ministru de externe al Vaticanului), Sebastiano Baggio, Ugo Poletti şi directorul băncii Vaticanului, Paul Marcinus. Dar în loc să fie trase la răspundere aceste persoane, mai întâi a fost asasinat Papa Paul I şi apoi a urmat persecuţia ziariştilor şi publiciştilor.
După cum am văzut, Iluminaţii susţin totdeauna amândouă părţile aflate într-un conflict sau război. Absolut clar s-a văzut acest lucru după al doilea război mondial: sprijinul dat organizaţiei CIA prin Allan Dulles, şi sprijinul faţă de SS, organizaţie secretă, cu şeful ei Gehlen.
Biserica catolică a transferat clandestin mulţi membri SS în Elveţia. Unii dintre ei s-au transformat în preoţi şi s-au împrăştiat în alte ţări ca Argentina, Paraguay sau SUA.
După război, Gehlen a primit însărcinarea să organizeze postul de radio "Europa Liberă", care a vehiculat tot timpul minciuni în legătură cu "războiul rece", pentru a camufla dorinţa de a înarma ambele părţi, din banii cetăţenilor, cu sudoarea muncii lor.
Din înarmarea vestului şi a estului, Iluminaţii au realizat profituri astronomice. După aceste pseudo-revoluţii "de catifea", se pot arunca rachetele la gunoi. Cu aceşti bani nu era mai bine să se facă ceva pentru popor?
În sfârşit, o bună parte din membrii SS au fost preluaţi direct de CIA. Un alt membru clerical din "Comitetul celor 300" este Josef Retinger (Ratzinger), care era în strânsă legătură cu CIA. El se consulta cu Luigi Gedda, medicul Papei Pius VII, apoi al Papei Paul VI, şi lucrau mână în mână cu Oficiul Serviciilor Strategice al CIA. Retinger era în strânsă legătură şi cu prinţul Bernhard al Olandei, cu premierul italian, cu Sir Collin Grubbin (membru în serviciul secret britanic) şi cu directorul CIA, generalul Walter Bedell.
Prinţul Bernhard era înainte de război membru SS şi avea o funcţie în concernul I.G. Farben. După căsătoria şi intrarea sa în casa regală a Olandei, a primit o funcţie la Shell Oil. Acest grup a fost sâmburele din care, în mai 1954, s-a constituit Organizaţia Bilderberg, în hotelul din Osterbeek, Olanda. Prinţul Bernhard a fost primul director al Organizaţiei Bilderberg. Un alt membru CIA cu mare influenţă în Vatican a fost cardinalul Spellman. Acesta a jucat un rol în răsturnarea democraţiei în Guatemala, în 1954, de către CIA.
Spellman a fost acela care l-a adus pe preotul Paul Marcinus (crescut la periferia Chicago-ului), făcându-l cardinal şi şef al băncii Vaticanului. Sub conducerea lui, prin această bancă, s-au făcut cele mai criminale tranzacţii de bani şi acţiuni.
Cu Michelle Sindona (cunoscut mai târziu ca un escroc de talie mondială şi arestat în SUA), Roberto Calvi, şeful băncii Ambrosiana (mai târziu, găsit mort sub un pod din Londra) şi Licio Gelli, şeful lojii P2, s-au făcut cele mai spectaculoase afaceri, dar şi cele mai dubioase din istoria Vaticanului.
Banca Vaticanului a înlesnit scoaterea în străinătate a unor imense sume de devize din Italia, ruinând economia italiană.
În 1966, magazinul "Look" a publicat articolul "Rolul evreilor în schimbarea gândirii bisericii catolice", în care sunt descrise detalii ale consultaţiilor secrete între loja evreiască B'nai B'rith şi cardinalul Bea care reprezenta Biserica Catolică.
Vaticanul este probabil cea mai bogată organizaţie din lume. Averea Vaticanului este administrată de Banca Rotschild.
Orice om politic îl vizitează pe Papă, fie el Bush sau Gorbaciov.
Dacă luăm în consideraţie evenimentele petrecute numai în ultimele trei decenii, observăm întâmplări demne de romane criminale. Asasinarea Papei Ioan al XXIII-lea: anunţul morţii lui a fost tipărit în ziarul masonic mexican "El informator", din eroare, pe data de 3 iunie 1963, iar Papa a murit în seara zilei de 3 iunie 1963, la ora 19.49.
Asasinarea Papei Paul I, după numai 33 de zile de pontificat, constituie un alt fapt concludent. Acest papă a fost botezat de popor "Papa zâmbitor", iar în timpul cât a fost patriarhul Veneţiei, oamenii l-au îndrăgit şi apreciat. El voia să transforme radical politica Vaticanului şi să facă ordine în finanţele Vaticanului. Acest om integru, incoruptibil, luptător pentru cei săraci, hotărât să lupte contra mafiei şi hotărât să facă reforme drastice, a fost asasinat.
Felul cum au reacţionat vârfurile din Vatican, nepermiterea unei autopsii, graba îmbălsămării şi înmormântării cadavrului, informaţiile false şi contradictorii au demascat evenimentul tragic.
Papa Ioan Paul al II-lea, alias Carol Voityla Katz, fostul papa, a fost un Iluminat şi membru al clubului Rotary. El a fost şeful lojii secrete "Opus Dei" şi guvernatorul clanului Rockefeller. El a fost de origine evreu şi pseudo-regentul "Noii biserici mondiale romano-iezuite".
Misiunea sa a fost de a subordona biserica catolică religiei "mozaice", de a recunoaşte "vina seculară" a catolicismului faţă de poporul mozaic, de a recunoaşte participarea religiei creştine la holocaust şi de a slăbi biserica ortodoxă, propunând ortodocşilor "unirea credinţelor creştine". El a fost
«Ierusalimul, oraşul Domnului, poate deveni şi un oraş al oamenilor - "City of man"». Această denumire este întrebuinţată de Iluminaţi când spun "guvern mondial" sau "dictatură mondială".
În 18 aprilie 1983, a fost primită în audienţă papală întreaga "Comisie trilaterală", înfiinţată de Zbigniew Brzezinski şi Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea încet al făuririi "Noii Ordini Mondiale". Ne putem imagina că această întâlnire între Papă şi o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea împreună a unei ceşti de cafea.
pregătitor unei "One World Religion" (religii mondiale). În cuvântarea sa din 15 noiembrie 1982, într-o audienţă generală, cu ocazia morţii preşedintelui libanez Gemayel, a spus următoarele:
«Ierusalimul, oraşul Domnului, poate deveni şi un oraş al oamenilor - "City of man"». Această denumire este întrebuinţată de Iluminaţi când spun "guvern mondial" sau "dictatură mondială".
În 18 aprilie 1983, a fost primită în audienţă papală întreaga "Comisie trilaterală", înfiinţată de Zbigniew Brzezinski şi Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea încet al făuririi "Noii Ordini Mondiale". Ne putem imagina că această întâlnire între Papă şi o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea împreună a unei ceşti de cafea.
Va urma...
Bluey from Incognito - Got to Let My Feelings Show
Sa-mi fi pierdut oare mintile,sau ce-am facut
Sa-mi fi pierdut oare mintile,sau ce-am facut
