_ _

duminică, 5 ianuarie 2014

Pianul



Pianul vechi,la care nu demult,te-ai asezat

Mi-aduce-aminte de un film ciudat,

Pe care,nu l-am revazut de-atunci vreodat`,

Despre o pianista, ce m-a fermecat...

Maini delicate-ating pianul negru din odaia

Strafulgerata de privirea mea,cand,deodata,

Mi-aduc aminte de ceva,ce as fi vrut sa uit...

Veneam destul de abatut spre casa,cand,

Umbra unui barbat,observ intrand

Si nu oriunde,sunt buimacit,din nou,la mine-n casa.

Zambesc,sau sunt furios,nici ca-mi mai pasa,

E unspe` ceas de seara,e cald,e rece,

Nici nu mai stiu cum e afara...

Maini delicate,ating pianul vechi si negru,

Lasand amprente,ce unii politisti,

Cu usurinta,cred ca le-ar gasi,

Degete lungi si frumoase,ce in memorie pastreaza,

Note ale unui Schubert,Mozart sau Chopin,

Nici Beethoven nu e absent,la fel ca si Vivaldi,

De la scena,care se repeta,de ceva vreme...

Maini delicate,aluneca peste pianul negru

Si peste gatul alb si palid de tenor,

Toti parca au inceput sa cante-n atingeri senzuale

De iubire-n sol major.

Intru si eu,sa pot opri macar,scena in care ea,

Deja-i in patul meu,cu-altcineva,

Fara sa-i deranjeze nici Strauss,Johann,sau Josef,

Tchajkovsky sau chiar si Bartok,ca e si el aici,

Enescu George, nu lipseste nici el,mereu a fost curios

Si pentru ea,compus-a ceva romantic si frumos,

E-o muzica ce nu o pot uita,e parca din alta lume,

Parca-i venita,numai din lumea mea...

In prima clipa,ma gandeam sa nu fac zgomot,

Sa pot,sa ii surprind,pe toti,care sunt numai ochi,urechi

Asa cred ca sunt toti muzicienii

Si mai ales pe EA,femeia,pianista,care a fost a mea

Ce face sa se-auda,sunete,ce nu se pot aici reda,

E-n alta dimensiune,cea a imensului pacat,

Ce mi-a fost dat si mie,sa-l traiesc,mult timp,cu-adevarat

Printre palete de culori si uleiuri de in sicativat,

Pe planse incepute,cu peisaje,flori,portrete,chiciuri

Si ce este mai ciudat,nicicand langa pianul negru,

Ce-asteapta,de ea,sa fie mangaiat 

Chiar in odaia plina, cu muzicieni celebri.

Poate si voi va intrebati,de ce nu-i pot opri-n a se iubi,

De ce nu pot macar sa fac un zgomot scurt,sau cum o fi,sa-l fac,

Ei bine,dragi pamanteni,am mai incercat,

In fiecare seara pe la unspe`,cand mai toti sunt invitati,sau nu,

Aicea,intrarea-i libera,nu-i musai vreun bilet...

Cand vine vorba despre muzica si muzicieni,

E ceva atata de mirific,atata-i de concret,

Incat numai la mine-acasa,nu si la sala de concert sau teatru,

Sa iasa tot pe dos...si chiar n-am reusit.

Se mai intampla si dimineata pe la doua,note nocturne,

Sa-i lumineze calea,spre patul,ce a fost al meu,

Unui alt prim solist,sau balerin,

Ce chipurile,la repetitii,ceva si-a uitat...

Si EA,cu generozitate si tandrete,sub alta forma le-a inapoiat.

E ceea ce si voi,citind,va imaginati,

Cat e de greu sa fi artist plastic,sau in fine, muzician,

Sa uiti cate-odata de note,peisaje,chiar si de pian,

De sevalet,de Mozart,Schuman sau Chopin,

Sa uiti de frac si loden,de costumul argintiu,

Of Doamne,dragi prieteni,ce-am uitat...

Ca eu nu mai sunt viu.


Zipf,Austria

26 decembrie 2013

Costi Pop


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rog, fiti atenti la cuvintele pe care urmeaza sa le scrieti.Bunul simt este cel care trebuie sa primeze si sunt sigur ca asa veti face.Multumesc...:-)
Please pay attention to the words that is going to write here.Common sense is the one that should be a priority and I'm sure you will.Thank you...:-)