_ _

27 mai 2013

Organizatii secrete...continuare(8)

Traficul cu opium al casei regale engleze
în secolul al XVIII-lea

Înainte de a descrie o serie de aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni.
Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi al imperiului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri.


În Londra există însă un stat independent, "City"-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit cel mai bogat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 kilometri pătraţi.
Guvernul City-ului se numeşte "Coroana", compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este "Lordul Mayor". Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, "Fleet Street"-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei.
El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului,nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi "Lordului Mayor" de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la "Temple Bar", poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul "statului" lui suveran. El îi dă această permisiune, înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte, iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi.
Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de imperiul Rotschild.
Aici, în City, în fiecare dimineaţă, se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.
În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea "Coroanei" (City-ul).
Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Hong Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile "Coroanei", proprietatea City-ului.
Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat "Misiunea Inland", a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China.
Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium, încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul "China Tea Clippers" din India spre China.
Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al Indiei şi s-au efectuat toate sub controlul "Coroanei", în colaborare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea a mobilizat Serviciul secret englez, pe "British Military Intelligence Department" şi pe "Secret Intelligence Service".
Din anul 1791 până în 1891, plantaţiile de opium au crescut de la 67 la 663, toate concesionate de "Coroană". Anual se produceau în India 6.358.495 kilograme de opium, din care 6.144.132 importate în China. Acest trafic a durat un secol. În 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de "războiul opiumului".
În 1729, BEIMC a înfiinţat "Comitetul celor 300". Astăzi, această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui "guvern mondial", fiind aşa-zisa "elită" a City-ului.

Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate implicate în comerţul cu opium: Banca Hong Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank.
Toate aceste bănci sunt în "Comitetul celor 300". Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătura între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucrători chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.

Rotschild şi plutonul de execuţie


De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Însă prin ce mijloace percepea banca banii de la datornici, dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească?

Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automobil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină. La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile, va fi ameninţată de o altă ţară cu război.
De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.
Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc, după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. În acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul "echilibru între puteri" sau "echilibru de forţe".
Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa, cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii "A" puteau fi ameninţaţi de regii "B". Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o "poliţă de asigurare", dacă unele naţiuni nu se aliniază. Această a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea supremaţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se afla Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Prin eficienţa acestei politici, puterea casei Rotschild a crescut aşa de mult, încât la începutul secolului al XX-lea controla jumătate din averea întregii lumi.

Cum se înscenează un război mondial?


Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat "echilibrul de forţe al marilor puteri", echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar.

Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legătură cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul "mesei rotunde" s-a născut o organizaţie, RIIA (Royal Institute for International Affairs).
RIIA, cunoscută şi sub numele de "Chatham House" a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee - eminenţa cenuşie din MI6, scriitorul H.G. Wells, Lordul Alfred Milner - şeful "Round Table" şi H.J. Mackinder - inventatorul aşa-zisei "geopolitici". RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei.
Aceştia au ţinut multe şedinţe în "Wellington House" unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război.
Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippman şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi, după un test de şase luni, a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic, ci se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit.
Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război.
Theodore Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: "În spatele guvernului, la vedere, tronează un guvern invizibil, care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului".

Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor


Aparent, la începutul secolului al XX-lea, între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă, era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-l uite repede.

Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un "guvern mondial" trebuie să provoace o stare de devastare barbară, de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.
Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere, că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, a prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă "mâna neagră", la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte.
Mersul războiului este binecunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război.
În 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil, planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab.
În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte.
Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luvov nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New Yorkul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 de milioane dolari, pornind spre Rusia.
Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment, planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trorzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litvinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815, după Congresul de la Viena, Elveţiei i se acordase acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile din umbră?

Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament, a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful serviciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii "Federal Reserve" în America, celălalt şeful Serviciului secret german.
În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.
Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţionarilor lui Lenin au fost evrei. "Times" scria în anul 1929, pe 29 martie, că fenomenul interesant în revoluţia bolşevică este procentul mare de elemente străine şi nu ruseşti. Din cei 30 de comisari ce au avut rol conducător, trei sferturi au fost evrei.
Generalul rus A. Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane de dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.
În acelaşi timp, Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci, iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane de mărci bolşevicilor.

Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni sub comunism, i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.

Va urma...

2 comentarii:

  1. non ero a conoscenza di tutte queste notizie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Io sarò ancora postare una cosa del genere, anche se traduttore di Google non è così grande.No, non posso essere l'altezza sono un uomo semplice, cosa dire di un robot.Per quanto riguarda il tuo commento, mi creda sono contento che hai postato in quanto è.Buoni pensieri a te ovunque tu sia in questo grande universo.:-)

      Ștergere

Vă rog fiți atenți la cuvintele pe care urmează să le scrieți. Bunul simț este cel care trebuie să primeze si sunt sigur că așa veți face. Mulțumesc ! :-)
Please pay attention to the words that is going to write here. Common sense is the one that should be a priority and I`m sure you will. Thank you ! :-)

Protected by Copyscape