Frig, in stil romanesc

Profesorul Mihai Ignea, publica, intr-o maniera de remarcat, poezia de mai jos si eu apoi, comentez, intr-un fel, al meu, prin versuri...

Veacul de fier

E noapte şi 
e frig, compatrioţi,
E frig şi pentru vii
şi pentru morţi,
pentru bătrâni,
pentru săraci 
şi pentru hoţi
si pentru câinii 
care latră 
pe la porţi.
E ger, concetăţeni,
e ger,
au îngheţat 
de-o vreme
cele sfinte,
S-a spulberat
şi rugaciunea-n cer,
si a căzut 
în cioburi de cuvinte.
E ger, compatrioţi,
e ger,
Sunt trist, 
sunt singur şi
sunt sincer,
niciun nebun 
n-a mai urcat în cer,
n-a coborât de-acolo
nici un înger.
E ger, compatrioţi, 
e ger,
a dispărut de 
multă vreme gândul,
a îngheţat şi-a 
devenit de fier
si a umplut 
cu el întreg pământul.
E ger, compatrioţi,
e ger.

Pop, adica eu, am raspuns :

Nici sa gandesc,
nu pot,
darmite sa mai urc
acolo, Sus…

Mi-au inghetat
cuvintele 

si “cerneala”,
cu care scriu acum,

Cat fier si ger,
cati hoti
dar si saraci,

Cati vii si morti,
cu totii inghetati.

Cin` se-ncumeta
ca sa mai
urce-acolo?

Cate-un nebun,
dar si acela,
sta-n cumpana,

de-atata ”frig”,
care ne-ngheata
gandul.