Adolescența mea rememorata,
Cu tot ce se putea pastra din ea,
E-o lunga serie de umilinte,
De nedreptati,de multe neacceptari,
O succesiune de neintelegeri si ca sa stiti
Si de manifestari multiple,negative.
Eram infirmul relatiilor,handicapatul cuvintelor
Si-o victima a neimpartasirii.
Puterea magica a cuvintelor,
Descoperit-am mai tarziu ce-nseamna
Si bogatia discutiilor interminabile,
Despre iubire,despre moarte,oameni,
Viata,ani,femeie si calatorii,
Asa incat viata mi s-a deschis si,
Totul mi-era supus confruntarii,
Putea fi pus,sub semnul intrebarii...
Noi drumuri mi se deschideau,
Spre plus de coerenta,fiind capabil,
Sa-nteleg,sa ma implic,sa caut,
Uneori chiar si in zadar,
Sa simt ca iubesc,ca sunt indragostit,
Inflacarat si iubit,ca sa traiesc,
Dorindu-mi si primind prezenta ei
Ce revolutie fermecatoare-n viata mea.
Tarziu,acum,a aparut
O noua stare de luciditate,
Ce mi-a permis ca sa renunt,in fine,
La povesti si fantezii,cu care,
Ma hraneam,pana acum...(sa nu ma credeti)
Purtand chiar doliu dupa iluziile mele,
Demers,chiar mai dureros uneori,
Decat dupa cel,pentru cineva drag.
Si n-am parut,decat s-accept
Ca sunt responsabil,de propria-mi viata,
In sens,ca sunt o parte integranta,
A tot ce mie mi se-ntampla...
Si tot acum,tarziu,ce-i drept,
Mi-am dat cu seama,
De forta conditionarilor ce izvorasc,
Din romaneasca,vesnica cultura,
Care ne-mpinge parca,
Inca de foarte devreme,
Ca sa asteptam ca cerul,un salvator,
Sau un eveniment,sau cine stie,
Poate-un seamăn,
Sa actioneze-n locul nostru,
Sa ne calmeze suferinta
Si sa raspunda asemeni,asteptarilor noastre.
Vedeti si voi,pastram in noi,cu totii,
Multiple urme-a unor situatii ne-ncheiate,
De-alungul vietii,am adunat in noi,
Atatea rani,de la atatea violente,si-umilinte,
Deceptii si frustrari,pe care,
Noi le-am suferit,si tocmai,
Aceste interne violente,intretin,
Deschise rani,pe care,pe semne,se mentin,
Ce-au fost acumulate pe parcurs
Si sunt cauze de azi,a suferintelor prezente,
Ce uneori,revin atat de brusc,
Si-atat de violent,incat acestea ne surprind.
In amurgul vietii mele,de pana acum
Si la rasaritul ei care-a sa vina,
(Fara sa m-oblige cineva...),
Voi scrie si ma voi exprima,
Voi incerca sa te iubesc,pe tine,
Ce mai conteaza cine si unde esti?
Si mai descopar,iata,
In toamna-iarna vietii mele,
Nevoia de respect si nu aceea de iubire,
Ea fiind pentru mine-un fundament,
Ca cea de ascultare si de toleranta,
Fata de ceea ce sunt,
Chiar daca,mi se mai intampla,
Un pret mare sa platesc,pentru aceasta,
Prin ne-ntelegeri si negare,reprosuri,
Acuzatii,iar uneori respingeri,cand,
Nu fac efortul cel firesc de-a ma pozitiona,
Cu suficienta claritate,convingere,
Sa fie-acesta,pe langa celelate mize ale vietii,
Pretul intreg,al libertatii mele de a fi?
Innerlohen,Attersee,Austria
01.decembrie 2013
Costi Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog fiți atenți la cuvintele pe care urmează să le scrieți. Bunul simț este cel care trebuie să primeze si sunt sigur că așa veți face. Mulțumesc ! :-)
Please pay attention to the words that is going to write here. Common sense is the one that should be a priority and I`m sure you will. Thank you ! :-)