Anemona scrie...
Dezamagire
Nu imi place ce sunt. Nu imi place cum sunt. Nu imi place cum ma comport. Nu imi plac gandurile si aspiratiile mele. Nu imi place cum arat. Nu imi place nimic.
Urasc ca oamenii imi evita prezenta si nu imi pot face prieteni. Am senzatia ca sunt singura si e doar vina mea ca ma izolez.. probabil.
Am stiut cand gresesc..am vrut sa gresesc..dar nu imi pot asuma consecintele. Lumea asta devine un streang care mi s-a infasurat in jurul gatului si ameninta sa ma sufoce.. am senzatia ca raman fara aer.
Sunt o dezamagire..cea mai mare..si doare ca persoana careia i-am tradat increderea sunt chiar eu. As vrea sa fug de problema.. dar unde naiba sa fugi cand problema e propria ta fiinta?
Eu,raspund...
Raspuns virtual-Jocul de-a cuvintele(asa-r fi trebuit sa comenteze,sa spuna,cel care a fost,sau este in masura s-o faca...).
"Imi place cine,ce si cum esti.Uneori te comporti,asa cum privesti lucrurile,lumea,pe moment si imi placi si asa.Gandurile,nimeni nu ti le poate sti,ele sunt atat de stranii,incat,uneori ele vin,de-a valma in mintea noastra.
Aspiratiile tale,sunt inca nedefinite,inca,pentru ca tot si toate din jurul tau,sunt in mare parte,false,asa cum sunt de exemplu,tablourile din biserici,infatisandu-i pe sfinti sau chiar pe Cel de Sus.
Orice fel de actiuni privind "ce-ai vrea sa te faci cand o sa fi mare",sunt binevenite,atata timp cat te intereseaza si te fac bucuroasa.
Heeeiii,imi place cum arăti,imi place chiar si nimicul pe care-l afisezi uneori.
Ma poti urâ cat vrei,dar nu si cand vreau sa fiu prietenul tau,nu cand realmente sunt langa tine,chiar daca nu-ti scriu,sau nu ma pot face inteles,eu nu te evit.
Nu esti singură...si e bine,cand recunosti greselile comise,care fiind atat de infime,nu-ti pot provoca nici un rău,consecintele aproape fiind,inexistente.
"Streangul"lumii(din care fac si eu parte) din jurul gâtului tau,care evident indica prezenta mea,acolo,e doar imaginar,nu-ti poate face nimic,care sa te raneasca,respira adanc,zambeste si multumeste-i cui crezi tu de cuviinta,simplu,in fiecare dimineata,cam asa: Doamne,iti multumesc,pentru inca o noua zi,in viata mea !
Apoi,vei merge mai departe(oricum vei merge...),fara sa gandesti ca esti o dezamagire a propriei fiinte,nu esti asa,poate cei care te-au iubit,sunt cei care s-au priceput,mai intai sa-ti macine timpul,care,oricum s-a scurs.Asta e,s-a dus,vine altul in schimb,de ce sa fugi de tine,intampina-te cu sufletul tau mare si bun.
Au fugit,cei carora le-ai spus iubiti si care vor fugi mereu,pana vor realiza ca e prea tarziu.
Fugi spre mine(el),daca ai castigat maratonul cu propria-ti fiinta.Poate fi lung,e vorba de timpul care va veni si care-ti va deschide mintea."
P.S.Nu le considera sfaturi,repet,imi place sa rastalmacesc in stilul propriu,din ce scrii pe aici,da,recunosc,imi place cum scrii.Esti deasupra lumii scrise si trebuie sa continui,eu fiindu-ti,poate un dram de inspiratie spre a cugeta mai profund.Sarbatori fericite.Salutari din Linz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog fiți atenți la cuvintele pe care urmează să le scrieți. Bunul simț este cel care trebuie să primeze si sunt sigur că așa veți face. Mulțumesc ! :-)
Please pay attention to the words that is going to write here. Common sense is the one that should be a priority and I`m sure you will. Thank you ! :-)