Am actualizat aceasta postare,din dorinta de a-i raspunde bunului meu amic virtual Mihai si de a va reaminti,ca am lucrat la distanta mica de locul de unde se spune ca nemtii spioneaza tot mapamondul.Nu cred ca este de povestit ceva aici,nu ma intereseaza atat de mult,incat sa provoc reactii nedorite.Sunt altii care s-au incumetat sa se informeze si sa ne "invite"si pe noi sa lecturam.Mihai,daca ar fi sa-mi spal din pacate,ar trebui sa cutreier lumea asta intreaga si dincolo de nori,acolo unde de altfel se spune ca ne vor ajunge in final,sufletele.Am oprit raul care-mi cuprinsese intreaga fiinta si ajutat de providenta,mi-am indreptat pasii in alte directii,care nu s-au dovedit,nici acestia prea buni.Vremurile bune intarzie sa apara si vor ramane ascunse mult si bine,de noi.Oricat am cauta si ne-am zbate ceva,se petrece cu viata noastra,parca am trai in epicentrul Triunghiului Bermudelor,disparand rand pe rand,fiecare sansa de a trai decent.Iata link-ul despre locul de care am fost atat de aproape.http://www.gazetademaramures.ro/cum-spioneaza-armata-germana-intreg-mapamondul-8803
Mai intai as vrea sa va "avertizez" ca nu voi aduce completari zilelor in care nu am scris numic,fie din lipsa de timp,fie ca am fost extrem de obosit.Si asa sunt doar cateva insemnari pe care le regasesc pe carnetul de notite si pe care le voi reda aici.
06.02Sunt de o saptamana in Germania,in localitatea Gelsdorf si lucrez din greu la ferma asta mare,o pepiniera de arbusti si flori ornamentale la ghiveci.Se intinde pe cateva hectare,este bine ingrijita,administrata de aceasta familie.In tot acest timp,am avut de introdus in pamantul inghetat,in jur de 500 de pari de lemn,nu inainte de a face tot atatea gauri cu ranga,evident cu partea ascutita,infruntand vantul taios la -15 grade celsius.Cu o piesa din metal cu doua brate,impreuna cu bunul meu amic Andreas,am batut parii la adancimea ceruta.Zilnic,imi arunc privirea spre cele doua antene ce se rotesc,si care apartin unei mari unitati militare,despre care am citit aici http://www.gazetademaramures.ro/cum-spioneaza-armata-germana-intreg-mapamondul-8803.N-am chef sa mai scriu,sunt prea obosit,ma dor mainile,gatul,am un buboi pe ceafa,apa la genunchiul drept care mi s-a umflat,nu stiu cum voi rezista.Maine,luni la amiaza voi discuta despre bani,cat voi castiga pe luna.E ora 16,30.Ma bucura mesajele primite de acasa.
26.02.2011-Sambata
A trecut aproape o luna de cand lucrez aici in infern si nu cred ca am puterea sa scriu,nu ma pot concentra,n-am starea ce se cuvine pentru astfel de momente,sunt ,agitat,suparat,
obosit dar mai ales stresat de un om caruia n-am sa-i scriu numele,dar nici nu merita,pentru
modul cum se comporta cu noi.Am ajuns la 1000 de pari,dupa doua saptamani de munca grea,ma simt puternic si in acelasi timp slabit.Daca batranul si-ar lasa mustata,tunsa scurt sub nas,ar semana cu un fost dictator german.Atitudinea si modul lui de a lucra cu oamenii,nu poate fi redata in litere,cuvinte sau fraze,asa incat prefer sa schimb subiectul,ba chiar nu voi mai scrie nimic,
decat: Scheize...
06.03.2011-Duminica
Atat de multe ar fi de scris despre viata mea la ferma aceasta,atat de multe ar fi fost de scris in aceste zile scurse de la sosirea mea,dar ma voi limita la cateva cuvinte care-mi vin instantaneu:ferma,frig,noroi,pari,
nesomn,ploaie,transpiratie,bucatarie aproape murdara,dormitor,picioare nespalate,sforait,plantatie,durere,
nervi,mizerie,marti-cumparaturi,Meckenheim,parcela noua ,strigate,injuraturi,iar tipete,batranul dictator,
ma opresc aici dar gandurile mele sunt ravasite.Stau intins pe pat,e ora 9,24 minute si sunt nelinistit ca imediat va trebui sa merg la grajdurile de cai sa fac curatenie,sa schimb apa,sa scot caii la pascut si in tarcurile lor,sa le astern,sa le pun mancare,cele doua grajduri fiind la distanta.E o mizerie treaba asta,sa nu am eu o zi ca sa ma odihnesc,dupa cate o saptamana grea,cate 10 ore pe zi,si sambata,iar duminica sa lucrez pe gratis,nu inteleg de ce trebuie sa acceptam asa ceva,nu-mi pot imagina.Ma simt ca intr-o inchisoare,cu regim mai special,exceptie face doar ziua de marti,cand iesim in Meckenheim la cumparaturi,la 5 km de aici.
Ma doare mana nu voi mai scrie.
Dragi cititori,nici nu am mai scris,de atunci in acest carnet,insa am noutati despre prezenta mea in aceasta zona a Germaniei,o zona frumoasa,pe care am s-o descriu maine,poate,cand am sa va arat o noua viata inceputa dupa plecarea mea de la ferma.Va doresc un sfarsit de saptamana frumos alaturi de cei dragi.
Mai intai as vrea sa va "avertizez" ca nu voi aduce completari zilelor in care nu am scris numic,fie din lipsa de timp,fie ca am fost extrem de obosit.Si asa sunt doar cateva insemnari pe care le regasesc pe carnetul de notite si pe care le voi reda aici.
06.02Sunt de o saptamana in Germania,in localitatea Gelsdorf si lucrez din greu la ferma asta mare,o pepiniera de arbusti si flori ornamentale la ghiveci.Se intinde pe cateva hectare,este bine ingrijita,administrata de aceasta familie.In tot acest timp,am avut de introdus in pamantul inghetat,in jur de 500 de pari de lemn,nu inainte de a face tot atatea gauri cu ranga,evident cu partea ascutita,infruntand vantul taios la -15 grade celsius.Cu o piesa din metal cu doua brate,impreuna cu bunul meu amic Andreas,am batut parii la adancimea ceruta.Zilnic,imi arunc privirea spre cele doua antene ce se rotesc,si care apartin unei mari unitati militare,despre care am citit aici http://www.gazetademaramures.ro/cum-spioneaza-armata-germana-intreg-mapamondul-8803.N-am chef sa mai scriu,sunt prea obosit,ma dor mainile,gatul,am un buboi pe ceafa,apa la genunchiul drept care mi s-a umflat,nu stiu cum voi rezista.Maine,luni la amiaza voi discuta despre bani,cat voi castiga pe luna.E ora 16,30.Ma bucura mesajele primite de acasa.
26.02.2011-SambataA trecut aproape o luna de cand lucrez aici in infern si nu cred ca am puterea sa scriu,nu ma pot concentra,n-am starea ce se cuvine pentru astfel de momente,sunt ,agitat,suparat,
obosit dar mai ales stresat de un om caruia n-am sa-i scriu numele,dar nici nu merita,pentru
modul cum se comporta cu noi.Am ajuns la 1000 de pari,dupa doua saptamani de munca grea,ma simt puternic si in acelasi timp slabit.Daca batranul si-ar lasa mustata,tunsa scurt sub nas,ar semana cu un fost dictator german.Atitudinea si modul lui de a lucra cu oamenii,nu poate fi redata in litere,cuvinte sau fraze,asa incat prefer sa schimb subiectul,ba chiar nu voi mai scrie nimic,
decat: Scheize...
06.03.2011-Duminica
Atat de multe ar fi de scris despre viata mea la ferma aceasta,atat de multe ar fi fost de scris in aceste zile scurse de la sosirea mea,dar ma voi limita la cateva cuvinte care-mi vin instantaneu:ferma,frig,noroi,pari,
nesomn,ploaie,transpiratie,bucatarie aproape murdara,dormitor,picioare nespalate,sforait,plantatie,durere,
nervi,mizerie,marti-cumparaturi,Meckenheim,parcela noua ,strigate,injuraturi,iar tipete,batranul dictator,
ma opresc aici dar gandurile mele sunt ravasite.Stau intins pe pat,e ora 9,24 minute si sunt nelinistit ca imediat va trebui sa merg la grajdurile de cai sa fac curatenie,sa schimb apa,sa scot caii la pascut si in tarcurile lor,sa le astern,sa le pun mancare,cele doua grajduri fiind la distanta.E o mizerie treaba asta,sa nu am eu o zi ca sa ma odihnesc,dupa cate o saptamana grea,cate 10 ore pe zi,si sambata,iar duminica sa lucrez pe gratis,nu inteleg de ce trebuie sa acceptam asa ceva,nu-mi pot imagina.Ma simt ca intr-o inchisoare,cu regim mai special,exceptie face doar ziua de marti,cand iesim in Meckenheim la cumparaturi,la 5 km de aici.Ma doare mana nu voi mai scrie.
Dragi cititori,nici nu am mai scris,de atunci in acest carnet,insa am noutati despre prezenta mea in aceasta zona a Germaniei,o zona frumoasa,pe care am s-o descriu maine,poate,cand am sa va arat o noua viata inceputa dupa plecarea mea de la ferma.Va doresc un sfarsit de saptamana frumos alaturi de cei dragi.
Salut! Ţi-ai ispăşit nişte păcate în Germania.Te duci curat la Domnul.Poate or să vină vremuri mai bune.Îţi doresc numai bine!
RăspundețiȘtergereVă înțeleg și vă respect pentru că munciți și nu furați cum fac mulți alții de o un copil care copiază până la un premier care plagiază, din păcate, pe lumea asta.
RăspundețiȘtergereAm fost într-o zi la repicat de garoafe cu o prietenă angajată la o seră. După câteva ore îmi venea să le joc pe toate în picioare și nici acum, după 30 ani, nu-mi face plăcere să le văd. :(
Am două clase de a XII a care sunt formate din semi analfabeți în majoritatea lor. Sunt terminată de muncă și nici răbdare să mai citesc rândurile scrise nu prea am.
Puteți să fiți că-mi sunteți foarte drag pentru faptul că descrieți cu sensibilitate munca dvs.
Cu simpatie, Carmen Amza
daca si in tara s-ar muncii in acelasi ritm am fi departe,la noi nici asa zisii tarani nu muncesc atit in gospodaria lor,toti romanii s-au modernizat sa cumpere de la magazin ptr ei nu conteaza daca sint produsele mai proaste decit cele romanesti.Da si eu am muncit 8 luni de zile fara nici.o zi liberamiar simbata si duminica bagam cite 11 h,am avut la urma mari satisfactii materiale,e greu sa muncesti mult dar nu e rusinos.De 3 ani citesc blg asa zise de dreapta nu am vazut la nici-unul ceva constructiv ca fac analize bune din condei este altceva toti ne pricepem la datul cu parerea si criticat,si daca apare vre-un comentator cu vre-o idee se supara imediat ca nu doresc sfaturi de la nimeni,ei critica in continuare dreapta nu am vazut un articol adevarat impotriva guvernantilor de azi.
RăspundețiȘtergereD-na Carmen Amza,desigur ca lucrez,acum sunt in Austria la lucru,mai am 10 zile si ma intorc pentru o luna acasa.Ceea ce vedeti mai sus postat s-a intamplat in 2011,pe parcursul catorva luni,in care,de-abia mi-am regasit ritmul,pe care in final l-am pierdut din mai multe motive:chiria mare,munca grea,prea grea pentru a rezista si a putea pune ceva bani deoparte,viata deloc usoara de unul singur,in conditiile in care,acasa,cineva te asteapta,sau care asteapta ceva bani,dar daca acestia tare greu se fac,in mod cinstit,nu mai sti ce si cum sa procedezi.Respectul meu pentru felul d-voastra de a fi,calitatea umana primand,pe langa celelalte existente,sunt firesti si numai gandul ca popositi cateodata pe acest blog,imi intareste crezul intr-o schimbare,alaturi de d-voastra,fie si virtual,ca in acest caz,cu articole acide despre grajdarii in costume impecabile,din fotoliile capitonate ale birourilor,de unde.... banii vorbesc.
RăspundețiȘtergereToata admiratia mea.
Costi, te înţeleg, ştiu ce înseamnă munca şi ştiu ce înseamnă munca grea,înrobitoare şi cu mintea şi sufletul sunt alături de tine şi alături de cei care suferă într-un fel sau în altul. Viaţa emigranţilor este grea şi locul românilor este în România.
RăspundețiȘtergereAvem o ţară, ce facem cu ea? Aceasta-i întrebarea şi dilema. Oare este normal să cedăm şi să le pregătim şi copiilor noştri o existenţă de robi în ţări străine sau încercăm să construim o ţară liberă şi prosperă? Ar mai fi o variantă: scapă cine poate.