Drum inchis

De ceva vreme,sunt captiv,in propria-mi existenta
Incerc,de-atunci,ca sa gasesc un drum,cat de ingust,
Sa ma strecor,daca-s putea,s-ajung la tine.
De timp,m-am tot rugat,ca sa m-ajute,
El a fost sincer de la inceput,
Facandu-ma sa inteleg,ca-i cer prea mult
Si nu e treaba lui,ca eu nu ma descurc,
Totusi,asigurandu-ma,ca mai e generos cu mine...
Vreo cativa ani,cam o suta trei zeci de mii,de ore
Si suficient,imi zice el,s-ajungi la EA
Si-n gluma,apoi imi spune,si la ELE...
Pai daca e asa,cat mi-ar trebui,ca sa gasesc o cale?
Nu cred ca ar dura mai mult de-o suta...de ore,
Sau poate nici atat,dar ma gandesc,
Ca pana ai sa stii ca vin,fiind ocupata,
Lucrezi,ori esti plecata,prea multe griji imi fac,
In mintea mea,te pot vedea cu altul,
Asa ca e mai bine sa te-ntreb.
Dar daca,nu stii nimica despre mine ?
Ori ai asteptat si tu,destul,ca cineva,
S-apara brusc,in viata ta,nu stii cum e,
Nu vrei ca sa-ti mai faci iluzii,
Esti trista acum,nu stii daca ma vrei
Ai asteptat prea mult si te-ai cam saturat.
Eu voi mai incerca si maine,ca sa gasesc cumva,
Sa ies,din propria-mi captiva,existenta,
O cararuie mica si ingusta,daca e,
S-o folosesc,chiar si cu ochii-nchisi
Numai s-ajung,la timp,s-ajung la tine.

P.S.Poate-mi vei spune,daca vin,
    Ca n-ai stiut de aparitia asta
    Si-atunci,sincer sa fiu,
    Poate,o viata-ntreaga-mi va lua,
    Ca sa ajung,asa cum am mai scris,
    Acolo unde esti...la tine.